COMPOSIBILOCRAȚIA
de Ion-Iustin Bîliș
16 IULIE 2025
DEZVOLTARE PE BAZA DIALECTICII HEGELIENE A UNOR CONCEPTE ELABORATE ȘI/SAU APROFUNDATE DE:
Gheorghe Geovani Țeavă;
Mișcarea Dacia;
Illuminati.
Gheorghe Geovani Țeavă;
Mișcarea Dacia;
Illuminati.
COMPOSIBILOCRAȚIA / Ω-MERITOCRAȚIA:
- Ω NOUĂ LUME
- ΩMEGA POINT
- Ω COMUNITARIANISMUL MERITOCRATIC ILUMINIST
- ΩPTIMIZAREA DEVENIRII INDIVIDUALE
- ΩPTIMIZAREA COMUNITĂȚII - OBȘTEA
- ΩPTIMIZAREA SOCIALĂ
- ΩPTIMIZAREA PSIHOLOGICĂ
- ΩPTIMIZAREA LIBERTĂȚII
- ΩMUL NOU / HYPEROAMENII
- ΩBIECTIVIZARE
PREAMBUL
În urma activității desfășurate în Mișcarea Dacia au rezultat o serie de materiale ce se încadrează curentului multimilenar Iluminismul. Continuând individual activitatea din Mișcarea Dacia, am plecat de la premisa că: „a face mai mult la fel, va avea exact același rezultat”, deci, trebuie făcut ceva diferit.
Și astfel, am căutat să prezint ceva „altfel”, folosind cu precădere dialectica Hegeliană, în consonanță cu ideile Mișcării Dacia și în direcția promovată de Iluminism.
Materialul prezent este un Joc de mărgele de sticlă, o viziune personală a dezvoltării anumitor aspecte ale lumii viitorului configurate de Illuminati, o dezvoltare a Noii Lumi proiectate de Mișcarea Dacia și în strânsă legătură cu materialele ulterioare publicate de Gheorghe Geovani Țeavă.
Mă bazez pe intuiție, experiența mea de viață, cunoașterea lumii aprofundată de mine pe parcursul vieții și, foarte important, pe colecția de cunoștințe „absorbită” de la Illuminati.
Am folosit în elaborarea acestui material cunoștințe ale umanității la care am avut acces (vezi bibliografia), deci el este în cea mai mare parte un „plagiat”.
Un argument al implicării mele în realizarea acestui material sunt vorbele lui Thomas Jefferson, „îmi plac mai mult visurile despre viitor decât istoriile trecutului” .
Am plecat la acest drum reflectând și la sugestia lui Napoleon Bonaparte: „Dacă vrei un lucru făcut bine, fă-l singur”. Și asta nu înseamnă, desigur, că ce am făcut în trecut nu a fost bine, din contra. Dar am considerat intuitiv că mai este loc de perfecționare și că pot să o fac.
Materialul prezent este o invitație către cei ce au puterea să înțeleagă vorbele lui Jung: „Nu sunt ceea ce mi s-a întâmplat. Sunt ceea ce aleg să devin.”
De asemenea, lucrarea de față este o invitație către cei care pot să aplice principiul lui Thomas Paine: „Un profesor bun de școală este de mai mult folos decât o sută de preoți”.
„Sarcina nu este de a biciui un cal mort, ci de a găsi un cal troian care să poată fi acceptat în curentul principal și să îi permită să fie cucerit. Asta va implica un Mit incredibil de imaginativ și emoționant.” (Orice altceva este propagandă) Ajungerea tuturor la punctul Ω este scopul suprem al omenirii. Cunoașterea este calul troian. Prezentul material este o Pilulă roșie.
„Viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor” – Eleanor Roosevelt. Cu totul de acord, dar cu o condiție esențială, visele să facă parte din categoria celor care se bazează pe intuițe și rațiune.
DEVENIREA este scopul fundamental al umanității, promovat azi în exclusivitate de Iluminism. Ori ajungerea tuturor la punctul Ω și formarea unei comunități exclusive de Zei nu se poate face decât într-un mediu adecvat, și acesta nu poate fi decât cea mai bună lume posibilă, COMPOSIBILOCRAȚIA.
Și astfel, am căutat să prezint ceva „altfel”, folosind cu precădere dialectica Hegeliană, în consonanță cu ideile Mișcării Dacia și în direcția promovată de Iluminism.
Materialul prezent este un Joc de mărgele de sticlă, o viziune personală a dezvoltării anumitor aspecte ale lumii viitorului configurate de Illuminati, o dezvoltare a Noii Lumi proiectate de Mișcarea Dacia și în strânsă legătură cu materialele ulterioare publicate de Gheorghe Geovani Țeavă.
Mă bazez pe intuiție, experiența mea de viață, cunoașterea lumii aprofundată de mine pe parcursul vieții și, foarte important, pe colecția de cunoștințe „absorbită” de la Illuminati.
Am folosit în elaborarea acestui material cunoștințe ale umanității la care am avut acces (vezi bibliografia), deci el este în cea mai mare parte un „plagiat”.
Un argument al implicării mele în realizarea acestui material sunt vorbele lui Thomas Jefferson, „îmi plac mai mult visurile despre viitor decât istoriile trecutului” .
Am plecat la acest drum reflectând și la sugestia lui Napoleon Bonaparte: „Dacă vrei un lucru făcut bine, fă-l singur”. Și asta nu înseamnă, desigur, că ce am făcut în trecut nu a fost bine, din contra. Dar am considerat intuitiv că mai este loc de perfecționare și că pot să o fac.
Materialul prezent este o invitație către cei ce au puterea să înțeleagă vorbele lui Jung: „Nu sunt ceea ce mi s-a întâmplat. Sunt ceea ce aleg să devin.”
De asemenea, lucrarea de față este o invitație către cei care pot să aplice principiul lui Thomas Paine: „Un profesor bun de școală este de mai mult folos decât o sută de preoți”.
„Sarcina nu este de a biciui un cal mort, ci de a găsi un cal troian care să poată fi acceptat în curentul principal și să îi permită să fie cucerit. Asta va implica un Mit incredibil de imaginativ și emoționant.” (Orice altceva este propagandă) Ajungerea tuturor la punctul Ω este scopul suprem al omenirii. Cunoașterea este calul troian. Prezentul material este o Pilulă roșie.
„Viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor” – Eleanor Roosevelt. Cu totul de acord, dar cu o condiție esențială, visele să facă parte din categoria celor care se bazează pe intuițe și rațiune.
DEVENIREA este scopul fundamental al umanității, promovat azi în exclusivitate de Iluminism. Ori ajungerea tuturor la punctul Ω și formarea unei comunități exclusive de Zei nu se poate face decât într-un mediu adecvat, și acesta nu poate fi decât cea mai bună lume posibilă, COMPOSIBILOCRAȚIA.
Acestea fiind spuse, se pune întrebarea: Ce este COMPOSIBILOCRAȚIA? Răspunsul se află în capitolele ce urmează.
CAPITOLUL 0.
DE CE COMPOSIBILOCRAȚIE?
Guvernarea oricărei comunități de pe Terra este în atenția majorității populației. Dar din toți urmăritorii, doar o infimă parte înțeleg cu adevărat ce este ea. Toate tipurile de guvernare experimentate până acum pe Pământ au fost un eșec pentru cei mulți (săracii/sclavii) și un succes pentru cei puțini (bogații/stăpânii).
Societatea umană a ultimelor milenii este condusă cu ajutorul a doi „ZEI”: Yahve și Mammon. Religia și banii (ce oferă putere) sunt instrumentele prin intermediul cărora o elită privilegiată s-a proclamat și se mențin Stăpâni în detrimentul majorității omenirii ce are statutul de Sclavi, declarat sau mascat.
Adevărații conducători ai societății de azi, ai capitalismul de piață liberă, se consideră irefutabili în promovarea futilismului. Și prin asta ei se îmbogățesc din ce în ce mai mult pe seama sărăcirii celor mulți. Astăzi, majoritatea suntem sclavi, dar propaganda stăpânilor spune că suntem liberi, și noi chiar credem! De ce? Napoleon Bonaparte observa că „oamenii sunt mai ușor guvernați prin viciile lor, decât prin virtuțile lor”. Acesta este unul dintre răspunsuri.
Platon a cerut guvernarea celor mai inteligenți. Acesta este singurul tip de societate care nu a fost niciodată încercat pe Pământ. În Istoria umanității au fost mai multe Revoluții care au adus schimbări, dar unele au fost efemere, altele, cele mai multe, incomplete. Pentru a satisface solicitarea lui Platon (și nu numai!) este nevoie de REVOLUȚIA FINALĂ.
Illuminati apreciază că revoluțiile au loc cu o rată de aproximativ una pe secol. Deci urmează REVOLUȚIA! REVOLUȚIA FINALĂ. Speranța actuală este că internetul și rețelele sociale vor promova revoluții mult mai rapide. De curând, Illuminati au proclamat declanșarea celui de-al doilea val al Iluminismului, pe care-l consideră și ultimul.
Indivizii nu pot efectua schimbarea singuri. Indiferent cât de inteligent, vizionar și inspirator ai fi, întotdeauna ai nevoie de ajutorul celorlalți. Schimbarea poate începe cu viziunea personală a indivizilor carismatici, dar acţionează întotdeauna prin intermediul colectivului. Un om nu poate lua lumea și să o învingă. Un om poate, totuși, să exploateze lumea și să o schimbe – prin colectiv. (Orice altceva este propagandă) Rollo May definind Rebelul, consideră că acesta „se angajează să dea o formă și un model lumii. Este un tipar născut din forța neîmblânzită a minții umane, mintea care face din masa de date fără sens din lume o ordine și o formă”. Omenirea are nevoie de Rebeli.
În acest context, alăturându-mă Revoluției Illuminati, în căutarea guvernării celor mai inteligenți, am ajuns la conceptul de Composibilocrație. Cum definim acest concept?
Termenul composibil a fost creat de filosoful şi matematicianul iluminist german Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 – 1716), care considera că există o infinitate de lumi posibile la care sufletul uman poate accede. Cea mai bună dintre lumile posibile se distinge de celelalte, în primul rând, prin finalul său, ea reuşind să echilibreze, într-o măsură ideală, cantitatea de bine şi de rău din lume (Psihanaliza aplicată în filosofie şi artă, p. 108).
Leibniz a supraraționalizat și a avut o concepție mult prea elegantă despre modul în care universul a făcut progrese raționale către „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Rațiunea, pe măsură ce caută să se optimizeze, începe sălbatic războiul cosmic cu privire la opozițiile și contradicțiile mortale și totul se termină liniștit în pace cosmică absolută, cu rezolvarea rațională completă a tuturor opozițiilor și contradicțiilor.
O lume posibilă este o colecţie de indivizi posibili, care sunt totodată composibili. Posibil este, evident, ceea ce respectă principiul non-contradicţiei, iar doi indivizi sunt composibili dacă pot exista într-o aceeaşi lume. Incomposibilitatea indivizilor pare a fi fondată pe incomposibilitatea dintre un adevăr de fapt şi opusul său. Nu toţi posibilii sunt composibili, aşadar, de unde pluralitatea lumilor posibile. (Principiul convenienţei în sistemul filosofic Leibnizian, p. 108) Și atunci, una dintre lumile posibile, fiind cea mai bună lume posibilă, poate fi Composibilocrația.
Composibilocrația este o lume ce are cel mai înalt grad de perfecțiune, fiind creată de oameni raționali (ZEI), pentru oameni raționali (ZEI), și este, evident, cea mai bună dintre toate lumile posibile. Cine ar putea face o lume mai bună decât o comunitate de ZEI?! Orcine dorește și poate să devină ABRAXAS este primit și ajutat în această comunitate.
Este logic că doi indivizi ce ajung la gnoză sunt composibili, ei pot exista într-aceeaşi lume. Un individ ajuns la gnoză (rațional, înțelept) este incomposibil cu altul care nu este rațional (un tip de sentimente și/sau simțuri). O comunitate de indivizi ajunși la gnoză (o comunitate de ZEI) este poziționată evident cu mult mai sus pe scara evoluției decât comunitățile actuale deoarece comunitatea de indivizi ajunși la maximul de potențial, ce colaborează între ei, realizează cu mult mai multe pentru ei și comunitate decât o adunătură de indivizi individualiști, egoiști, războinici și retardați în mare măsură.
Composibilocrația este teleologică deoarece este organizată pentru a urmări scopul atingerii maximului devenirii pentru fiecare individ în parte și realizarea la final a comunității de ZEI. Toți membrii societății sunt teleologici, scopul lor inerent este de a deveni ZEI. Implicit și comunitatea de ZEI își atinge maximul devenirii, situație ce reprezintă de fapt cea mai bună lume posibilă.
Composibilocrația este entelehie deoarece are ca scop lăuntric atingerea perfecțiunii atât a indivizilor (ce devin ZEI), cât și societății în ansambu (Comunitatea de ZEI). La fel ca Universul însuși, Composibilocrația are același scop, fabricarea de ZEI. Fiecare individ urmărește în ritmul propiu să devină Abraxas, adică Sinele întreg, entelehia cosmică.
Comunitatea de oameni ce alcătuiesc Composibilocrația este formată numai din indivizi cu grad maxim posibil de perfecțiune, iar rolul lor în societate este dat exclusiv de merit, dar un merit perfect. Fiecare membru al societății este sprijinit de întreaga comunitate să-și atingă cât mai mult posibil potențialul cu care s-a născut și, astfel, să parcurgă întreg sau cât mai mult din drumul său pe calea devenirii. O astfel de societate s-ar mai putea numi Ω-Meritocrație. Ea are în plus față de Meritocrație, SCOPUL FINAL, care este cea mai bună lume posibilă, comunitatea de ZEI.
Odată constituită COMUNITATEA DE ZEI, se realizează și MAREA EVADARE, întreaga comunitate ajunsă la gnoză se eliberează definitiv din capcana dimensională a Universului materialist științific, întrerupând ciclul reîncarnării indus și realizat în scopul alimentării răului.
În concluzie, atât Meritocrația, cât și Composibilocrația sunt tipuri de societăți ce nu au fost experimentate de umanitate. Diferența dintre ele este că societatea Composibilocratică este etapa finală a umanității, iar Meritocrația se poate constitui doar ca o etapă intermediară, de parcurs, a Composibilocrației.
Societatea umană a ultimelor milenii este condusă cu ajutorul a doi „ZEI”: Yahve și Mammon. Religia și banii (ce oferă putere) sunt instrumentele prin intermediul cărora o elită privilegiată s-a proclamat și se mențin Stăpâni în detrimentul majorității omenirii ce are statutul de Sclavi, declarat sau mascat.
Adevărații conducători ai societății de azi, ai capitalismul de piață liberă, se consideră irefutabili în promovarea futilismului. Și prin asta ei se îmbogățesc din ce în ce mai mult pe seama sărăcirii celor mulți. Astăzi, majoritatea suntem sclavi, dar propaganda stăpânilor spune că suntem liberi, și noi chiar credem! De ce? Napoleon Bonaparte observa că „oamenii sunt mai ușor guvernați prin viciile lor, decât prin virtuțile lor”. Acesta este unul dintre răspunsuri.
Platon a cerut guvernarea celor mai inteligenți. Acesta este singurul tip de societate care nu a fost niciodată încercat pe Pământ. În Istoria umanității au fost mai multe Revoluții care au adus schimbări, dar unele au fost efemere, altele, cele mai multe, incomplete. Pentru a satisface solicitarea lui Platon (și nu numai!) este nevoie de REVOLUȚIA FINALĂ.
Illuminati apreciază că revoluțiile au loc cu o rată de aproximativ una pe secol. Deci urmează REVOLUȚIA! REVOLUȚIA FINALĂ. Speranța actuală este că internetul și rețelele sociale vor promova revoluții mult mai rapide. De curând, Illuminati au proclamat declanșarea celui de-al doilea val al Iluminismului, pe care-l consideră și ultimul.
Indivizii nu pot efectua schimbarea singuri. Indiferent cât de inteligent, vizionar și inspirator ai fi, întotdeauna ai nevoie de ajutorul celorlalți. Schimbarea poate începe cu viziunea personală a indivizilor carismatici, dar acţionează întotdeauna prin intermediul colectivului. Un om nu poate lua lumea și să o învingă. Un om poate, totuși, să exploateze lumea și să o schimbe – prin colectiv. (Orice altceva este propagandă) Rollo May definind Rebelul, consideră că acesta „se angajează să dea o formă și un model lumii. Este un tipar născut din forța neîmblânzită a minții umane, mintea care face din masa de date fără sens din lume o ordine și o formă”. Omenirea are nevoie de Rebeli.
În acest context, alăturându-mă Revoluției Illuminati, în căutarea guvernării celor mai inteligenți, am ajuns la conceptul de Composibilocrație. Cum definim acest concept?
Termenul composibil a fost creat de filosoful şi matematicianul iluminist german Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 – 1716), care considera că există o infinitate de lumi posibile la care sufletul uman poate accede. Cea mai bună dintre lumile posibile se distinge de celelalte, în primul rând, prin finalul său, ea reuşind să echilibreze, într-o măsură ideală, cantitatea de bine şi de rău din lume (Psihanaliza aplicată în filosofie şi artă, p. 108).
Leibniz a supraraționalizat și a avut o concepție mult prea elegantă despre modul în care universul a făcut progrese raționale către „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Rațiunea, pe măsură ce caută să se optimizeze, începe sălbatic războiul cosmic cu privire la opozițiile și contradicțiile mortale și totul se termină liniștit în pace cosmică absolută, cu rezolvarea rațională completă a tuturor opozițiilor și contradicțiilor.
O lume posibilă este o colecţie de indivizi posibili, care sunt totodată composibili. Posibil este, evident, ceea ce respectă principiul non-contradicţiei, iar doi indivizi sunt composibili dacă pot exista într-o aceeaşi lume. Incomposibilitatea indivizilor pare a fi fondată pe incomposibilitatea dintre un adevăr de fapt şi opusul său. Nu toţi posibilii sunt composibili, aşadar, de unde pluralitatea lumilor posibile. (Principiul convenienţei în sistemul filosofic Leibnizian, p. 108) Și atunci, una dintre lumile posibile, fiind cea mai bună lume posibilă, poate fi Composibilocrația.
Composibilocrația este o lume ce are cel mai înalt grad de perfecțiune, fiind creată de oameni raționali (ZEI), pentru oameni raționali (ZEI), și este, evident, cea mai bună dintre toate lumile posibile. Cine ar putea face o lume mai bună decât o comunitate de ZEI?! Orcine dorește și poate să devină ABRAXAS este primit și ajutat în această comunitate.
Este logic că doi indivizi ce ajung la gnoză sunt composibili, ei pot exista într-aceeaşi lume. Un individ ajuns la gnoză (rațional, înțelept) este incomposibil cu altul care nu este rațional (un tip de sentimente și/sau simțuri). O comunitate de indivizi ajunși la gnoză (o comunitate de ZEI) este poziționată evident cu mult mai sus pe scara evoluției decât comunitățile actuale deoarece comunitatea de indivizi ajunși la maximul de potențial, ce colaborează între ei, realizează cu mult mai multe pentru ei și comunitate decât o adunătură de indivizi individualiști, egoiști, războinici și retardați în mare măsură.
Composibilocrația este teleologică deoarece este organizată pentru a urmări scopul atingerii maximului devenirii pentru fiecare individ în parte și realizarea la final a comunității de ZEI. Toți membrii societății sunt teleologici, scopul lor inerent este de a deveni ZEI. Implicit și comunitatea de ZEI își atinge maximul devenirii, situație ce reprezintă de fapt cea mai bună lume posibilă.
Composibilocrația este entelehie deoarece are ca scop lăuntric atingerea perfecțiunii atât a indivizilor (ce devin ZEI), cât și societății în ansambu (Comunitatea de ZEI). La fel ca Universul însuși, Composibilocrația are același scop, fabricarea de ZEI. Fiecare individ urmărește în ritmul propiu să devină Abraxas, adică Sinele întreg, entelehia cosmică.
Comunitatea de oameni ce alcătuiesc Composibilocrația este formată numai din indivizi cu grad maxim posibil de perfecțiune, iar rolul lor în societate este dat exclusiv de merit, dar un merit perfect. Fiecare membru al societății este sprijinit de întreaga comunitate să-și atingă cât mai mult posibil potențialul cu care s-a născut și, astfel, să parcurgă întreg sau cât mai mult din drumul său pe calea devenirii. O astfel de societate s-ar mai putea numi Ω-Meritocrație. Ea are în plus față de Meritocrație, SCOPUL FINAL, care este cea mai bună lume posibilă, comunitatea de ZEI.
Odată constituită COMUNITATEA DE ZEI, se realizează și MAREA EVADARE, întreaga comunitate ajunsă la gnoză se eliberează definitiv din capcana dimensională a Universului materialist științific, întrerupând ciclul reîncarnării indus și realizat în scopul alimentării răului.
În concluzie, atât Meritocrația, cât și Composibilocrația sunt tipuri de societăți ce nu au fost experimentate de umanitate. Diferența dintre ele este că societatea Composibilocratică este etapa finală a umanității, iar Meritocrația se poate constitui doar ca o etapă intermediară, de parcurs, a Composibilocrației.
CAPITOLUL 1.
UN PAS ÎN PLUS ÎN VIITOR CU AJUTORUL DIALECTICII HEGELIENE
Mișcarea Dacia a propus „Ω NOUĂ LUME”, o lucrare în care se regăsește ideologia și doctrina unei societăți meritocratice și „Republica Obștească Dacia”, material în care descoperim proiectul unui model de țară meritocratică (deocamdată unicat).
În vastele materiale Illuminati se regăsesc atât doctrina unei societăți meritocratice, cât și elemente ale organizării și funcționării unei țări meritocratice.
Mișcarea Dacia a început lucrul la materialele sale înainte de a accede la informațiile difuzate de Illuminati, pe baza cunoștințelor atent filtrate, rațiunii și intuiției. Pe parcurs s-au descoperit aceste importante și vaste materiale ale Illuminati și bucuria a fost imensă, deoarece vorbeam aceeași „limbă”, iar tot ce am gândit noi era gândit și de alții, e drept, la un nivel ce aruncă o privire analitică și sintetică asupra lumii la 1080 grade, fiind cea mai mare resursă de cunoștere compactă ce a avut-o omenirea.
În prezent, în spațiul carpato-danubiano-pontic vocile care susțin conștient și dezvoltă curentul Illuminati pot fi numărate pe degetele de la o mână (unii membri ai Mișcării Dacia, în special fondatorul ei, Gheorghe Geovani Țeavă).
În majoritatea cazurilor există similitudini între viziunile celor două mișcări, păstrând proporțiile date de amploare și cunoaștere. Dar există și o serie de diferențieri, importante, dar care, totuși, nu sunt esențiale.
Studiind și aprofundând materialele publicate de Illuminati am constatat atât în dezbaterile de la Mișcarea Dacia, cât și individual că există o serie de abordări neconforme și omisiuni, în special în sfera socială. Nietzsche a susținut că trebuie să reeavaluăm toate valorile, iar evoluția de la o societate bazată pe binomul Stăpân-Sclav și individualism la o societate fundamentată pe merit și comunitarianism și, la final, crearea unei noi paradigme presupune reevaluarea principiilor socio-politice, formelor de organizare comunitară și statală și a drepturile umane. Ori în materialele amintite, aceste valori trec prin procese de transformare uneori necorespunzătoare sau incomplete. În urma constatării acestor inadvertențe se naște necesitatea imanentă de a arăta cauzele apariției lor și de a propune mijloacele de îndreptare, precum și completările adecvate.
Gheorghe Geovani Țeavă a abordat, de asemenea, critic constructiv operele Illuminati și cu ajutorul intuiției, rațiunii și Dialecticii Hegeliene a constatat nevoia și a propus o perfecționare a acestora, o dezvoltare a ceea ce a gândit Mișcarea Dacia prin Ω NOUĂ LUME și Republica Obștească Dacia. Noile sale contribuții sunt sintetizate în conceptul: COMUNITARIANISMUL MERITOCRATIC ILUMINIST.
Deoarece diferențierile dintre cele două viziuni, Mișcarea Dacia și Illuminati, sunt relativ importante ca număr și conținut, iar opinia personală este că, în cazul ambelor, nu s-a ajuns la finalitate, fapt confirmat și de perfecționările propuse de Gheorghe Geovani Țeavă, am căutat să le centralizez și să le armonizez cu viziunea mea actuală. Revin și menționez că perspectiva mea actuală asupra viitorului societății umane s-a dezvoltat pe baza studiului intens alături de Mișcarea Dacia, studiul individual și pe baza accesului, în principal, la materialele Illuminati.
În concluzie, atunci când vorbesc despre Composibilocrație, mă refer la Meritocrația Illuminati și a Mișcării Dacia, inclusiv dezvoltările lui Gheorghe Geovani Țeavă, pe care le aprob și susțin în cea mai mare parte, la care aduc o serie de amendamente (îmbunătățiri, corecturi și completări). Pe baza Dialecticii Hegeliene, în continuare, aduc argumentele necesare susținerii amendamentelor făcute, astfel ca la final să se înțeleagă diferența dintre Meritocrație și Composibilocrație. Rezultatul se vrea a fi o cărămidă așezată la construcția modelului teoretic complet al SOCIETĂȚII DE ZEI.
Modul rațional obiectiv este modul implicit al universului. Dialectica este procesul subiectiv care transformă obiectivitatea universală în subiectivitate universală, un univers inconștient într-un univers conștient, un univers de legi într-un univers al libertății, un univers mașină într-un organism viu. Dialectica este cea care transformă tot potențialul în actualizare. (Hiperumanitatea)
În continuare, folosind Dialectica Hegeliană, este realizată și prezentată o dezbatere de idei având ca subiecte elemente ideologice care, din punctul meu de vedere necesită îmbunătățiri, corecturi și completări. În fiecare caz s-a plecat de la o TEZĂ (ideologia capitalismului de piață liberă) căreia i s-a contrapus o ANTITEZĂ (unele aspecte ale ideologiilor Illuminati și/sau Mișcarea Dacia) rezultând câte o SINTEZĂ (elemente ideologice proprii) pe care o propun ca piesă componentă a Jocului de mărgele de sticlă pe care-l prezint în continuare în acest material. S-a urmărit în acest „joc” să se elimine adevărurile parțiale, deoarece ele sunt de fapt minciuni. Adevărul este complet sau nu este. Nu există altă posibilitate dacă vrem să construim o SOCIETATE DE ZEI.
În vastele materiale Illuminati se regăsesc atât doctrina unei societăți meritocratice, cât și elemente ale organizării și funcționării unei țări meritocratice.
Mișcarea Dacia a început lucrul la materialele sale înainte de a accede la informațiile difuzate de Illuminati, pe baza cunoștințelor atent filtrate, rațiunii și intuiției. Pe parcurs s-au descoperit aceste importante și vaste materiale ale Illuminati și bucuria a fost imensă, deoarece vorbeam aceeași „limbă”, iar tot ce am gândit noi era gândit și de alții, e drept, la un nivel ce aruncă o privire analitică și sintetică asupra lumii la 1080 grade, fiind cea mai mare resursă de cunoștere compactă ce a avut-o omenirea.
În prezent, în spațiul carpato-danubiano-pontic vocile care susțin conștient și dezvoltă curentul Illuminati pot fi numărate pe degetele de la o mână (unii membri ai Mișcării Dacia, în special fondatorul ei, Gheorghe Geovani Țeavă).
În majoritatea cazurilor există similitudini între viziunile celor două mișcări, păstrând proporțiile date de amploare și cunoaștere. Dar există și o serie de diferențieri, importante, dar care, totuși, nu sunt esențiale.
Studiind și aprofundând materialele publicate de Illuminati am constatat atât în dezbaterile de la Mișcarea Dacia, cât și individual că există o serie de abordări neconforme și omisiuni, în special în sfera socială. Nietzsche a susținut că trebuie să reeavaluăm toate valorile, iar evoluția de la o societate bazată pe binomul Stăpân-Sclav și individualism la o societate fundamentată pe merit și comunitarianism și, la final, crearea unei noi paradigme presupune reevaluarea principiilor socio-politice, formelor de organizare comunitară și statală și a drepturile umane. Ori în materialele amintite, aceste valori trec prin procese de transformare uneori necorespunzătoare sau incomplete. În urma constatării acestor inadvertențe se naște necesitatea imanentă de a arăta cauzele apariției lor și de a propune mijloacele de îndreptare, precum și completările adecvate.
Gheorghe Geovani Țeavă a abordat, de asemenea, critic constructiv operele Illuminati și cu ajutorul intuiției, rațiunii și Dialecticii Hegeliene a constatat nevoia și a propus o perfecționare a acestora, o dezvoltare a ceea ce a gândit Mișcarea Dacia prin Ω NOUĂ LUME și Republica Obștească Dacia. Noile sale contribuții sunt sintetizate în conceptul: COMUNITARIANISMUL MERITOCRATIC ILUMINIST.
Deoarece diferențierile dintre cele două viziuni, Mișcarea Dacia și Illuminati, sunt relativ importante ca număr și conținut, iar opinia personală este că, în cazul ambelor, nu s-a ajuns la finalitate, fapt confirmat și de perfecționările propuse de Gheorghe Geovani Țeavă, am căutat să le centralizez și să le armonizez cu viziunea mea actuală. Revin și menționez că perspectiva mea actuală asupra viitorului societății umane s-a dezvoltat pe baza studiului intens alături de Mișcarea Dacia, studiul individual și pe baza accesului, în principal, la materialele Illuminati.
În concluzie, atunci când vorbesc despre Composibilocrație, mă refer la Meritocrația Illuminati și a Mișcării Dacia, inclusiv dezvoltările lui Gheorghe Geovani Țeavă, pe care le aprob și susțin în cea mai mare parte, la care aduc o serie de amendamente (îmbunătățiri, corecturi și completări). Pe baza Dialecticii Hegeliene, în continuare, aduc argumentele necesare susținerii amendamentelor făcute, astfel ca la final să se înțeleagă diferența dintre Meritocrație și Composibilocrație. Rezultatul se vrea a fi o cărămidă așezată la construcția modelului teoretic complet al SOCIETĂȚII DE ZEI.
Modul rațional obiectiv este modul implicit al universului. Dialectica este procesul subiectiv care transformă obiectivitatea universală în subiectivitate universală, un univers inconștient într-un univers conștient, un univers de legi într-un univers al libertății, un univers mașină într-un organism viu. Dialectica este cea care transformă tot potențialul în actualizare. (Hiperumanitatea)
În continuare, folosind Dialectica Hegeliană, este realizată și prezentată o dezbatere de idei având ca subiecte elemente ideologice care, din punctul meu de vedere necesită îmbunătățiri, corecturi și completări. În fiecare caz s-a plecat de la o TEZĂ (ideologia capitalismului de piață liberă) căreia i s-a contrapus o ANTITEZĂ (unele aspecte ale ideologiilor Illuminati și/sau Mișcarea Dacia) rezultând câte o SINTEZĂ (elemente ideologice proprii) pe care o propun ca piesă componentă a Jocului de mărgele de sticlă pe care-l prezint în continuare în acest material. S-a urmărit în acest „joc” să se elimine adevărurile parțiale, deoarece ele sunt de fapt minciuni. Adevărul este complet sau nu este. Nu există altă posibilitate dacă vrem să construim o SOCIETATE DE ZEI.
TEZA Metropole
ANTITEZA Orașe state
SINTEZA Obști
Metropole
Definiția actuală a metropolei este: „Metropola reprezintă un centru urban de dimensiuni mari, foarte dezvoltat economic, politic și cultural, fiind centrul unei țări sau al unei regiuni, având un rol important în relațiile regionale și internaționale.” (Wikipedia)
Desigur, Metropolele din ziua de azi sunt centre de putere politică, economică, financiară, militară, culturală etc. Dar puterea nu este a celor mulți, ci a celor câțiva ce dețin jumătate din averea materială a lumii și se erijează în stăpâni din umbră.
Prin intermediul metropolelor bogații lumii conduc marea majoritate a populației. Concentrând producția și serviciile în aglomerări mari urbane se favorizează producția și consumul de masă. Activitățile productive și de servicii sunt realizate preponderent de către marile corporații, mai mult sau mai puțin anonime, în detrimentul micilor afeceri locale sau a întreprinzătorilor individuali. Desfășurând activități în stil „macro”, corporațiile se eschivează în cea mai mare parte de la obligația de a contribui la bugetul statului sau comunității, eludând toate cerințele fiscale și sociale prin intermediul portițelor legislative lăsate intenționat de legiuitorii aserviți. De asemenea, ele domină piața impunând propriile reguli și controlând tot ce se întâmplă.
În același timp, o populație adunată într-un singur loc poate fi mai ușor controlată și manipulată. Cu ajutorul organelor represive controlate direct și indirect sau cu ajutorul propagandei ce devine în aceste locuri foarte eficientă, stăpânii își realizează propriile interese în detrimentul celor mulți.
Orașe state
Illuminati spun: „Nu vrem orașele actuale, vrem așezări umane asemănătoare pentru a crea oportunități egale tuturor. Fără metropole, centre de putere politică, economică, financiară, militară etc.”
Un stat meritocratic va fi, de asemenea, transformat într-un mare mozaic de orașe-stat extrem de autonome, fiecare cu propriul său caracter și moduri de a face lucrurile. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Illuminati doresc o confederație globală de orașe-state în mod esențial autonome. Orașul-stat va înlocui statul național ca unitate politică de bază, așa cum a fost cazul în Grecia antică – locul de naștere al civilizației occidentale. Cu toate acestea, este de dorit ca un grup să aibă o supraveghere a întregii umanități – iar acesta va fi Guvernul Unic. Nu va fi un guvern în sens strict, deoarece nu va fi însărcinat cu conducerea orașelor-stat, care sunt unitățile politice funcționale ale lumii. Totuși, va coordona orice inițiative globale necesare. În Star Trek, Pământul este condus de un guvern mondial, iar Pământul aparține unei federații galactice. Guvernul Meritocratic One World va fi ales de către reprezentanții meritocrați ai orașelor-state.
Oricine este eligibil să facă parte din Guvernul One World – dacă are abilitățile potrivite. Ei vor fi aleși de colegii meritocrați, adică alegerea meritocratică constituie criteriul cine este cel mai potrivit pentru setul de aptitudini necesare. Nu va exista niciun „despot”. De fapt, Guvernul One World va semăna cu un fel de Curte Supremă globală și Panel consultativ, având o privire de ansamblu asupra a ceea ce este în interesul tuturor orașelor-state. Nu va fi marioneta unui stat național de hiperputere precum America (n.a. SUA). Statele naționale nu vor mai exista în vechiul sens.
În ceea ce privește moneda, aceasta este o chestiune pentru orașele-state individuale, deși poate fi necesară un fel de monedă globală secundară pentru a facilita comerțul, comerțul și circulația între orașe-state. Va rămâne la latitudinea economiștilor experți să conceapă un astfel de sistem. (Orice altceva este propagandă)
Ceea ce avem nevoie este o lume plină de orașe-stat în care toată lumea din fiecare oraș-stat este acolo prin alegere, deoarece sunt de acord cu viziunea promovată. Oricui nu-i place viziunea trebuie pur și simplu să plece și să găsească un alt oraș-stat cu o viziune mai adaptabilă. (Hiperumanitatea)
Obști
Metropolele fiind evident instrumente ale sclavizării omenirii și Orașele-State fiind bazate pe alegeri subiective și pe lipsa de omogenitate socială, sunt forme de organizare socială nemeritocratică. O soluție ce ar rezolva aceste aspecte negative o reprezintă Obștea.
Ideea de reîntoarcere la OBȘTE a fost contemplată de Gheorghe Geovani Țeavă și, ulterior, de MIȘCAREA DACIA. Există multe deosebiri (în bine) față de „Comunitatea” promovată de Illuminati. Dar ce este mai important, Illuminati nu a dezvoltat acest concept, oprindu-se la un număr limitat de principii.
În zonele locuite de poporul român de-a lungul timpului, Obştea, cunoscută și sub numele de „Obștea sătească” a reprezentat o „comunitate reunită pe un hotar, în care oamenii aveau drepturi egale pe suprafeţele de pădure, păşune, livezi şi aşa mai departe”[1]. Ea a „jucat un rol important în viaţa românilor din cele mai vechi timpuri. Obştea asigura împlinirea tuturor îndeletnicirilor specifice comunităţilor străvechi. Practic, săteanul avea drept de folosinţă la toate părţile comune ale teritoriului, precum pădure, ape, păşuni, beneficiari fiind toţi membrii obşteni, în drepturi egale.”[2] „Unul dintre factorii care a contribuit enorm la definitivarea etnogenezei româneşti şi a asigurat continuitatea specificului poporului român timp de secole este, aşa cum am precizat, obştea sătească. Aceasta reprezintă principala formă de organizare a muncii din evul mediu timpuriu, şi, în acelaşi timp, a jucat un rol important în lupta de rezistenţă a românilor contra năvălirilor barbare.”[3]
Izvoarele istorice ne confirmă azi că Obşile s-au format încă din perioada geto-dacilor, evoluând continuu și păstrându-se până în epoca modernă. În tot acest interval de timp Obștea a reprezentat motorul dezvoltării satelor. „În teritoriul carpato-danubiano-pontic, primele obşti săteşti sunt întâlnite în timpul domniei regelui Burebista. Obştile săteşti de sorginte dacică au supravieţuit în timp, atât în timpul ocupaţiei romane, cât şi după aceasta...”[4] „Deşi nu cunoaştem precis forma de organizare şi structura acestor formaţiuni sociale, obştile săteşti de sorginte dacică au supravieţuit în timp, atît în timpul ocupaţiei romane, cît şi după aceasta.”[5]
O confirmare a continuității acestei forme de organizare este „o lucrare, numită Strategikonul, redactată de către împăratul bizantin Mauricius, în care este menționată populația romanică din nordul Dunării, care vorbea limba latină, cu sate așezate de-a lungul râurilor, având ca ocupație agricultura și creșterea vitelor, iar ca mod de organizare obștile agricole.”[6] De asemenea, „săpăturile arheologice au confirmat că 80% din satele existente în secolul al XIV-lea datau încă din epoca Daciei romane.”[7]
Viața socială din cadrul obștei sătești era reglementată prin norme de conduită fără caracter juridic, adică norme de conduită care nu erau impuse prin forța de constrângere, pentru că nu exista aparatul de stat care să exercite o asemenea constrângere. De aici putem trage concluzia că acele norme erau respectate de bună-voie, întrucât ele exprimau interese comune.[8]
„Obştea sătească era compusă din două elemente: teritoriul şi comunitatea…
Începând cu secolele IX-X, în teritoriul carpato-danubiano-pontic are loc începutul genezei statale. Primele formaţiuni statale au avut ca bază obştea sătească, formându-se preponderent prin unirea sub un singur voievod sau cneaz a uniunilor de obşti. Procesul de formare a statelor medievale româneşti se încheie în secolele XIII-XIV, iar în cadrul acestui proces, obştea sătească a jucat un rol considerabil. (N.A. - în acestă perioadă are loc Implementarea Creştinismului). De altfel, observăm că multe dintre elemente s-au păstrat şi în cadrul voievodatelor medievale.
Activităţile de bază în obște erau agricultura şi creşterea vitelor. „Normele ce vizau agricultura aveau drept conţinut: repartizarea loturilor de cultură între membri; stabilirea felului culturii; începutul muncilor agricole (ex.: pornirea plugurilor); strângerea de contribuţii pentru anii cu recoltă slabă; repartizarea produselor comune.”[9]
Normele referitoare la proprietate tratau două aspecte ale acesteia: stăpânirea devălmaşă și stăpânirea individuală.
Stăpânirea devălmaşă se referea la „pădurile, păşunile, islazurile, apele, iar în epoca obştii arhaice turmele aparţinând comunităţii, fondul de rezervă pentru anii cu recoltă slabă, moara satului şi bogăţiile subsolului. Această stăpânire asupra terenurilor şi bunurilor făcea imposibil ca membrii obştii să poată înstrăina hotarul satului.”[9]
Stăpânirea individuală avea la bază „munca proprie depusă de membrii obştii pentru amenajarea unora dintre terenurile aflate în hotarul obştii, terenuri care anterior se aflau în stăpânirea devălmaşă… Prima desprindere din fondul devălmaş a reprezentat-o locul de casă şi grădina (gospodăria personală)...”[9]
Un aspect deosebit de interesant îl reprezenta regimul și statutul juridic al membrilor obștii. „În cadrul obştii guverna principiul egalităţii în drept al tuturor membrilor săi, bazat pe proprietatea devălmaşă şi munca în comun. Cei care se distingeau (oamenii buni şi bătrâni – aleşii obştii) o făceau datorită calităţilor personale. Ei se aflau însă sub controlul obştii care avea dreptul să-i revoce din funcţie.”[9]
Interesante sunt și normele privitoare la familie. Conform acestora Familia prezenta un caracter democratic inspirat din organizarea familiei geto-dace. Căsătoria între soți membri ai obștii se încheia pe baza acordului acestora liber consimţit. Divorţul era contemplat și permis în obște. Interesant este că el era accesibil ambilor soţi constatându-se și o egalitate de motive ridicate de către aceștia.
Totuşi, cu timpul obştea sătească şi-a pierdut din importanţă şi valoare. Condiţiile externe vitrege, ulterioara suzeranitate otomană, au şubrezit aspectul obştii săteşti. Lovitura de graţie i-a fost dată în secolul XIX, când în spaţiul românesc, formele fără fond îşi fac loc cu coatele în cadrul societăţii româneşti. Obştile săteşti practic au fost desfiinţate prin intermediul reformelor administrative, juridice, agrare şi ale învăţământului...”[9]
La sfârșitul secolului XIX o combinație de acțiuni ale regelui alogen și ale negustorilor (în special de alcool) venetici, a dus la intrarea în destructurare a obștilor. Primul a permis fărâmițarea proprietății în devălmășie, iar ceilalți au speculat aceasta, vânzând alcool „la caiet” membrilor obștei și recuperând proprietăți, în special terenuri.
Acestea fiind spuse, se naște concluzia logică că, într-o societate composibilocratică, forma de organizare socială trebuie să fie obștea. Deși deja contemplată de omenire, revenirea la obște, chiar și adaptată la realitățile mileniului trei, poate asigura forma de organizare socială ideală a Composibilocrației.
Scopul principal al acestei obşti este asigurarea de oportunităţi egale tuturor copiilor astfel încât fiecare să aibă şansa de a-şi atinge potenţialul cu care s-a născut, de a urca în societate atât de sus cât îl poate susţine talentul, toate acestea în condiţiile unui trai demn, sigur şi liber în comunitate.
TEZA Moștenirea (ereditară)
ANTITEZA Taxa pe moștenire de 100%
SINTEZA Folosința viageră
Definiția actuală a metropolei este: „Metropola reprezintă un centru urban de dimensiuni mari, foarte dezvoltat economic, politic și cultural, fiind centrul unei țări sau al unei regiuni, având un rol important în relațiile regionale și internaționale.” (Wikipedia)
Desigur, Metropolele din ziua de azi sunt centre de putere politică, economică, financiară, militară, culturală etc. Dar puterea nu este a celor mulți, ci a celor câțiva ce dețin jumătate din averea materială a lumii și se erijează în stăpâni din umbră.
Prin intermediul metropolelor bogații lumii conduc marea majoritate a populației. Concentrând producția și serviciile în aglomerări mari urbane se favorizează producția și consumul de masă. Activitățile productive și de servicii sunt realizate preponderent de către marile corporații, mai mult sau mai puțin anonime, în detrimentul micilor afeceri locale sau a întreprinzătorilor individuali. Desfășurând activități în stil „macro”, corporațiile se eschivează în cea mai mare parte de la obligația de a contribui la bugetul statului sau comunității, eludând toate cerințele fiscale și sociale prin intermediul portițelor legislative lăsate intenționat de legiuitorii aserviți. De asemenea, ele domină piața impunând propriile reguli și controlând tot ce se întâmplă.
În același timp, o populație adunată într-un singur loc poate fi mai ușor controlată și manipulată. Cu ajutorul organelor represive controlate direct și indirect sau cu ajutorul propagandei ce devine în aceste locuri foarte eficientă, stăpânii își realizează propriile interese în detrimentul celor mulți.
Orașe state
Illuminati spun: „Nu vrem orașele actuale, vrem așezări umane asemănătoare pentru a crea oportunități egale tuturor. Fără metropole, centre de putere politică, economică, financiară, militară etc.”
Un stat meritocratic va fi, de asemenea, transformat într-un mare mozaic de orașe-stat extrem de autonome, fiecare cu propriul său caracter și moduri de a face lucrurile. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Illuminati doresc o confederație globală de orașe-state în mod esențial autonome. Orașul-stat va înlocui statul național ca unitate politică de bază, așa cum a fost cazul în Grecia antică – locul de naștere al civilizației occidentale. Cu toate acestea, este de dorit ca un grup să aibă o supraveghere a întregii umanități – iar acesta va fi Guvernul Unic. Nu va fi un guvern în sens strict, deoarece nu va fi însărcinat cu conducerea orașelor-stat, care sunt unitățile politice funcționale ale lumii. Totuși, va coordona orice inițiative globale necesare. În Star Trek, Pământul este condus de un guvern mondial, iar Pământul aparține unei federații galactice. Guvernul Meritocratic One World va fi ales de către reprezentanții meritocrați ai orașelor-state.
Oricine este eligibil să facă parte din Guvernul One World – dacă are abilitățile potrivite. Ei vor fi aleși de colegii meritocrați, adică alegerea meritocratică constituie criteriul cine este cel mai potrivit pentru setul de aptitudini necesare. Nu va exista niciun „despot”. De fapt, Guvernul One World va semăna cu un fel de Curte Supremă globală și Panel consultativ, având o privire de ansamblu asupra a ceea ce este în interesul tuturor orașelor-state. Nu va fi marioneta unui stat național de hiperputere precum America (n.a. SUA). Statele naționale nu vor mai exista în vechiul sens.
În ceea ce privește moneda, aceasta este o chestiune pentru orașele-state individuale, deși poate fi necesară un fel de monedă globală secundară pentru a facilita comerțul, comerțul și circulația între orașe-state. Va rămâne la latitudinea economiștilor experți să conceapă un astfel de sistem. (Orice altceva este propagandă)
Ceea ce avem nevoie este o lume plină de orașe-stat în care toată lumea din fiecare oraș-stat este acolo prin alegere, deoarece sunt de acord cu viziunea promovată. Oricui nu-i place viziunea trebuie pur și simplu să plece și să găsească un alt oraș-stat cu o viziune mai adaptabilă. (Hiperumanitatea)
Obști
Metropolele fiind evident instrumente ale sclavizării omenirii și Orașele-State fiind bazate pe alegeri subiective și pe lipsa de omogenitate socială, sunt forme de organizare socială nemeritocratică. O soluție ce ar rezolva aceste aspecte negative o reprezintă Obștea.
Ideea de reîntoarcere la OBȘTE a fost contemplată de Gheorghe Geovani Țeavă și, ulterior, de MIȘCAREA DACIA. Există multe deosebiri (în bine) față de „Comunitatea” promovată de Illuminati. Dar ce este mai important, Illuminati nu a dezvoltat acest concept, oprindu-se la un număr limitat de principii.
În zonele locuite de poporul român de-a lungul timpului, Obştea, cunoscută și sub numele de „Obștea sătească” a reprezentat o „comunitate reunită pe un hotar, în care oamenii aveau drepturi egale pe suprafeţele de pădure, păşune, livezi şi aşa mai departe”[1]. Ea a „jucat un rol important în viaţa românilor din cele mai vechi timpuri. Obştea asigura împlinirea tuturor îndeletnicirilor specifice comunităţilor străvechi. Practic, săteanul avea drept de folosinţă la toate părţile comune ale teritoriului, precum pădure, ape, păşuni, beneficiari fiind toţi membrii obşteni, în drepturi egale.”[2] „Unul dintre factorii care a contribuit enorm la definitivarea etnogenezei româneşti şi a asigurat continuitatea specificului poporului român timp de secole este, aşa cum am precizat, obştea sătească. Aceasta reprezintă principala formă de organizare a muncii din evul mediu timpuriu, şi, în acelaşi timp, a jucat un rol important în lupta de rezistenţă a românilor contra năvălirilor barbare.”[3]
Izvoarele istorice ne confirmă azi că Obşile s-au format încă din perioada geto-dacilor, evoluând continuu și păstrându-se până în epoca modernă. În tot acest interval de timp Obștea a reprezentat motorul dezvoltării satelor. „În teritoriul carpato-danubiano-pontic, primele obşti săteşti sunt întâlnite în timpul domniei regelui Burebista. Obştile săteşti de sorginte dacică au supravieţuit în timp, atât în timpul ocupaţiei romane, cât şi după aceasta...”[4] „Deşi nu cunoaştem precis forma de organizare şi structura acestor formaţiuni sociale, obştile săteşti de sorginte dacică au supravieţuit în timp, atît în timpul ocupaţiei romane, cît şi după aceasta.”[5]
O confirmare a continuității acestei forme de organizare este „o lucrare, numită Strategikonul, redactată de către împăratul bizantin Mauricius, în care este menționată populația romanică din nordul Dunării, care vorbea limba latină, cu sate așezate de-a lungul râurilor, având ca ocupație agricultura și creșterea vitelor, iar ca mod de organizare obștile agricole.”[6] De asemenea, „săpăturile arheologice au confirmat că 80% din satele existente în secolul al XIV-lea datau încă din epoca Daciei romane.”[7]
Viața socială din cadrul obștei sătești era reglementată prin norme de conduită fără caracter juridic, adică norme de conduită care nu erau impuse prin forța de constrângere, pentru că nu exista aparatul de stat care să exercite o asemenea constrângere. De aici putem trage concluzia că acele norme erau respectate de bună-voie, întrucât ele exprimau interese comune.[8]
„Obştea sătească era compusă din două elemente: teritoriul şi comunitatea…
Începând cu secolele IX-X, în teritoriul carpato-danubiano-pontic are loc începutul genezei statale. Primele formaţiuni statale au avut ca bază obştea sătească, formându-se preponderent prin unirea sub un singur voievod sau cneaz a uniunilor de obşti. Procesul de formare a statelor medievale româneşti se încheie în secolele XIII-XIV, iar în cadrul acestui proces, obştea sătească a jucat un rol considerabil. (N.A. - în acestă perioadă are loc Implementarea Creştinismului). De altfel, observăm că multe dintre elemente s-au păstrat şi în cadrul voievodatelor medievale.
Activităţile de bază în obște erau agricultura şi creşterea vitelor. „Normele ce vizau agricultura aveau drept conţinut: repartizarea loturilor de cultură între membri; stabilirea felului culturii; începutul muncilor agricole (ex.: pornirea plugurilor); strângerea de contribuţii pentru anii cu recoltă slabă; repartizarea produselor comune.”[9]
Normele referitoare la proprietate tratau două aspecte ale acesteia: stăpânirea devălmaşă și stăpânirea individuală.
Stăpânirea devălmaşă se referea la „pădurile, păşunile, islazurile, apele, iar în epoca obştii arhaice turmele aparţinând comunităţii, fondul de rezervă pentru anii cu recoltă slabă, moara satului şi bogăţiile subsolului. Această stăpânire asupra terenurilor şi bunurilor făcea imposibil ca membrii obştii să poată înstrăina hotarul satului.”[9]
Stăpânirea individuală avea la bază „munca proprie depusă de membrii obştii pentru amenajarea unora dintre terenurile aflate în hotarul obştii, terenuri care anterior se aflau în stăpânirea devălmaşă… Prima desprindere din fondul devălmaş a reprezentat-o locul de casă şi grădina (gospodăria personală)...”[9]
Un aspect deosebit de interesant îl reprezenta regimul și statutul juridic al membrilor obștii. „În cadrul obştii guverna principiul egalităţii în drept al tuturor membrilor săi, bazat pe proprietatea devălmaşă şi munca în comun. Cei care se distingeau (oamenii buni şi bătrâni – aleşii obştii) o făceau datorită calităţilor personale. Ei se aflau însă sub controlul obştii care avea dreptul să-i revoce din funcţie.”[9]
Interesante sunt și normele privitoare la familie. Conform acestora Familia prezenta un caracter democratic inspirat din organizarea familiei geto-dace. Căsătoria între soți membri ai obștii se încheia pe baza acordului acestora liber consimţit. Divorţul era contemplat și permis în obște. Interesant este că el era accesibil ambilor soţi constatându-se și o egalitate de motive ridicate de către aceștia.
Totuşi, cu timpul obştea sătească şi-a pierdut din importanţă şi valoare. Condiţiile externe vitrege, ulterioara suzeranitate otomană, au şubrezit aspectul obştii săteşti. Lovitura de graţie i-a fost dată în secolul XIX, când în spaţiul românesc, formele fără fond îşi fac loc cu coatele în cadrul societăţii româneşti. Obştile săteşti practic au fost desfiinţate prin intermediul reformelor administrative, juridice, agrare şi ale învăţământului...”[9]
La sfârșitul secolului XIX o combinație de acțiuni ale regelui alogen și ale negustorilor (în special de alcool) venetici, a dus la intrarea în destructurare a obștilor. Primul a permis fărâmițarea proprietății în devălmășie, iar ceilalți au speculat aceasta, vânzând alcool „la caiet” membrilor obștei și recuperând proprietăți, în special terenuri.
Acestea fiind spuse, se naște concluzia logică că, într-o societate composibilocratică, forma de organizare socială trebuie să fie obștea. Deși deja contemplată de omenire, revenirea la obște, chiar și adaptată la realitățile mileniului trei, poate asigura forma de organizare socială ideală a Composibilocrației.
Scopul principal al acestei obşti este asigurarea de oportunităţi egale tuturor copiilor astfel încât fiecare să aibă şansa de a-şi atinge potenţialul cu care s-a născut, de a urca în societate atât de sus cât îl poate susţine talentul, toate acestea în condiţiile unui trai demn, sigur şi liber în comunitate.
TEZA Moștenirea (ereditară)
ANTITEZA Taxa pe moștenire de 100%
SINTEZA Folosința viageră
Moștenirea/Succesiunea (ereditară)
Moștenirea este practica prin care se transmit bunuri private, titluri, datorii, drepturi, privilegii și obligații către moștenitori în urma decesului unui persoane (defunct). Procesul poate fi oficializat de către defunct printr-un testament, autentificat de un notar sau prin alte mijloace legale (Wikipedia).
În drept, succesiunea este ansamblul de norme juridice care au în vedere transmiterea patrimoniului unei persoane după decesul său. Dreptul succesiunii este reglementat de dreptul civil. Succesiunea implică multe aspecte legale, inclusiv evaluarea și inventarierea bunurilor, cât și împărțirea acestora între moștenitori (Wikipedia).
În DEX avem definiţiile:
MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. Sursa: DEX '98 (1998)
SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession. Sursa: DEX '09 (2009)
Moștenirea este în principal ereditară și constă în proprietate permanentă, dinastică a activelor.
Un aspect important ce trebuie subliniat este caracterul neobligatoriu al moștenirii. Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, cum nu poate fi obligat nici să renunțe la ea. Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanței lor, adică până la limita în care datoria este acoperită (Wikipedia).
Taxa pe moștenire de 100%
Aceasta este taxa care decretează că morții nu au drepturi asupra celor vii și nu pot modela lumea după chipul lor după ce au plecat din această lume (Orice altceva este propagandă).
Mulți idioți par să creadă că bogații își vor putea transfera bunurile în fonduri fiduciare și conturi speciale. Nu vor putea! Nu va exista o singură lacună. Oricine încearcă să încalce legea va primi pedepse lungi de închisoare și toate bunurile lor vor fi confiscate de către stat. Nimeni nu va scăpa de această taxă (Orice altceva este propagandă).
Pe site-ului http://www.rondetafelbeleid.nl/meritocratiei taxa pe succesiune de 100% este prezentată astfel: „De ce se teme elita, cel mai mult? – să îi fie luate averile. Ce realizează taxa pe succesiune de 100%? Exact asta – completul și irevocabilul sfârșit al averilor dinastice.
Imaginează-ți o lume în care bogații au realizat că își vor pierde toți banii și proprietățile, la moarte, în favoarea Pieței Comune. Vor trebuie să cheltuie, să cheltuie și să cheltuie. O sumă uriașă de bani și proprietăți vor fi pompate în economie. Recesiunea se va transforma în creștere și, de data aceasta, nu vor mai fi explozii și căderi vertiginoase ciclice ale economiei, pentru că nu va mai fi nici un motiv pentru care bogații să încerce să calce orice regulă din carte, ca să devină mai bogați, știind că toți banii lor, eventual, vor sfârși pe Piața Comună.”
Folosința viageră
În DEX avem definiţiile următoare pentru termenul de „taxă”:
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe. Sursa: DEX '09 (2009)
TÁXĂ ~e f. Plată în bani pentru anumite servicii sau pentru obținerea anumitelor drepturi. [G.-D. taxei] /<fr. Taxe Sursa: NODEX (2002)
Conform definiţiilor se constată că una dintre principalele idei ale Iluminismului este abordată prin prisma unui obiectiv de urmat, implementarea unei taxe. Taxa este un instrument de lucru şi nu un principiu de bază al unei ideologii.
Termenul de taxă crează confuzie, este un concept ce aparține mai degrabă societăților sclavagiste, inclusiv capitalismul de piață liberă. Natura are printre legile ei fundamentale și Principiul Briciul lui Occam. Este un principiu universal al simplității și logicii, care aplicat acestui proces dialectic ne conduce la ideea că este mai simplu și rațional să considerăm că omul folosește temporar, exclusiv pe timpul vieții, anumite resurse, bunuri și facilități, după criterii meritocratice, decât să existe o proces elaborat (ce implică persoana, instituții, reglementări, proceduri etc.) cu mai multe etape: dobândire proprietate, deținere proprietate și taxare a ei, chiar și cu 100% după moarte.
Într-o abordare critică constructivă, termenul de proprietate privată crează, de asemenea, confuzie, el este un concept caracteristic binomului Stâpân - Sclav, iar termenul de proprietate comunitară/indiviză nu rezolvă integral trecerea la noua paradigmă, deoarece păstrează în titulatură reminescențe ale Vechii Ordini Mondiale și nu exprimă în mod simplu, complet și clar noul concept. Pentru a scăpa definitiv de un parazit agresiv, trebuie să-l elimini complet. Dacă mai lași rămășițe, el se va putea dezvolta din nou.
Moștenirea este practica actuală care demonstrează lăcomia marii majorități a omenirii, lăcomie ce se constituie în fundația sistemului sclavagist multimilenar. Acceptarea moștenirii de către fiecare individ în parte îi confirmă pe stăpânii de sclavi, întăresc dominația acestora și adâncesc subjugarea tuturor sclavilor, a individului, orecum și a semenilor.
Illuminati afirmă că implementarea impozitului pe moștenire de 100% se va face astfel încât toată averea acumulată de oricine să ajungă, la moarte, către Commonwealth (toți oamenii) mai degrabă decât către familie. Nu este clar la cine ajung bunurile. La stat, Commonwealth, toți oamenii sau câteodată la familie! Care ste regula? Sau există mai multe reguli diferențiate?
Totuși, taxa pe moștenire de 100% consfințește existența proprietății private, chiar dacă în anumite limite, și intră în contradicție cu celelalte principii Iluministe.
Această taxă (taxa este un concept caracteristic statului capitalist) stimulează totuși acumularea de averi pe timpul vieții. Neexistând un prag al acumulării, de natură juridică sau bazat pe nevoi ori merit, se creează posibilitatea ca unele persoane să acumuleze mai mult decât au nevoie și, cu ajutorul acestui surplus, să controleze nemeritocratic societatea sau pe alți indivizi, chiar dacă într-o măsură mai mică decât azi. Acest aspect ar putea reprezenta călcâiul lui Ahile al Meritocrației.
La antiteza adusă de Illuminati moștenirii, Gheorghe Geovani Țeavă propune următoarea sinteză:
„PROPRIETATEA PRIVATĂ
Păi nu scriu Illuminati că dacă primul om care a spus „asta e proprietatea mea” ar fi fost ridiculizat sau ignorat, alta ar fi fost Soarta Omenirii??
Despre Proprietatea Intelectuală (pentru combaterea căreia am fost exclus din grupul hiperienilor), ce să mai vorbim? Păi nu suntem noi UNUL?? Nu datorăm CUNOAŞTEREA noastră ALTORA?? Nu suntem noi ALTRUIŞTI??
În COMUNITARIANISMUL MERITOCRATIC ILUMINIST proiectat de Mişcarea Dacia, Proprietatea Individuală este înlocuită de PROPRIETATEA COMUNITARĂ/INDIVIZĂ, deci, în acest context, se impune inclusiv eliminarea Proprietăţii Intelectuale. Această viziune nu este împărtăşită în mod paradoxal de „iluminiştii de fb”!? DA, MERITUL va fi recunoscut şi recompensat corespunzător şi în Proiectul nostru, dar asta nu trebuie să se traducă în FRÂNAREA CUNOAŞTERII prin menţinerea Patentelor Individuale” (Comunitarianismul meritocratic iluminist)”.
Pe fondul ei, proprietatea comunitară/indiviză este un concept ce se poate constitui într-o sinteză viabilă a Tezei: Moștenirea/Succesiunea (ereditară) și Antitezei: Taxa pe moștenire de 100%, dar dacă vrem să atingem perfecțiunea, să conturăm cum va arăta Societatea de Zei, trebuie să ajungem la un concept corespunzător acesteia.
Thomas Jefferson a susținut că „pământul aparține celor vii, nu morților” și că „morții nu trebuie să-i conducă pe cei vii”. În consecință, cei vii pot folosi roade ale pământului pe timpul vieții, iar după moarte ei nu mai pot controla nimic. Deci, nu ar trebui să existe proprietate, taxe pe proprietate (în timpul vieții sau după), ci doar acces vremelnic și cumpătat la resurse și roade ale pământului, exclusiv pe durata vieții și în strânsă corelație cu meritul, pe scurt folosință viageră.
Definiția termenului de „viager” este: VIAGÉR, -Ă adj. Care durează tot timpul vieții. [Pron. vi-a-, var. viajer, -ă adj. / < fr. viager < v.fr. viage – cursul vieții]. Sursa: DN (1986)
În baza acestui principiu, folosință viageră, tot ceea ce primeşte şi acumulează un om pe durata vieţii este restituit societăţii la moarte. Societatea îi asigură fiecărei persoane plecarea în viaţă de la aceeaşi linie de start prin principiul oportunităţi egale pentru toţi copii. De asemenea, societatea îi asigură fiecăruia educaţie şi sănătate. Societatea, prin intermediul unui stat puternic, va asigura şi necesităţile unui trai decent în paralel cu asigurarea spaţiului şi climatului de descătuşare a energiilor creatoare, pozitive ce există în fiecare om. Fiecare individ va avea posibilitatea să se dezvolte maxim composibil conform înzestrării sale genetice și în concordanță cu mediul în care trăiește. La părăsirea acestei lumi, în mod firesc, fiecare va lăsa societăţii tot ce a primit. Societatea va putea astfel să aibă grijă de noile generaţii, creindu-le acestora oportunităţi egale.
Ca om, accesezi pe bază de merit resurse și roade ale pământului, atât cât ai nevoie și poți folosi, neputând să le accesezi dacă nu le folosești. De asemenea, nu le poți accesa dacă reprezintă extravaganțe, risipă, grandomanie etc., într-un cuvânt, futilități. Concret, folosința viageră facilitează accesarea optimă exclusiv a celor trebuincioase vieții (material și spiritual).
Folosința viageră se bazează exclusiv pe merit. Se pune întrebarea: Dar supraviețuirea celor fără capacitate, sau capacitate redusă? Este un merit handicapul sau boala? Răspunsul este că cea mai bună lume posibilă va putea obține de la fiecare individ o contribuție ce va tinde către maximul posibil de oferit de către fiecare, iar societatea va putea recompesa aceasta cu cele necesare traiului, material și spiritual.
Folosința viageră stimulează creația, altruismul, fiecare individ va putea să-și urmeze drumul devenirii ajutându-se simultan atât pe el, cât și comunitatea.
Oamenii înțelepți nu au nevoie de averi materiale, ci de acumulări spirituale, ei parcurg astfel drumul devenirii, tinzând spre statutul de Zeu/Abraxas.
Nu va fi nevoie de aplicarea de pedepse lungi de închisoare și de confiscarea tuturor bunurilor de către stat ca în Taxa pe moștenire de 100% deoarece nici un bun nu va putea fi folosit fără merit, fără a fi necesar, fără a fi utilizat efectiv și fără încuviințarea comunității. În Composibilocrație nu este nevoie să se aplice metode învechite (închisoare, pedepse fizice și materiale etc.) ce trebuie să existe numai în groapa de gunoi a istoriei.
Folosința viageră nu va fi nedeterminată. Nu va fi posibilă acumularea de averi pe timpul vieții. Frânele pe care composibilocrația le va folosi sunt: educația (oameni inteligenți), sprijinirea atingerii potențialului maxim de către fiecare individ (oameni înțelepți), meritul (oameni merituoși), nevoia (oameni normali), Contractul Social/Legea Pământului (bariere juridice), utilizarea bunurilor (folosința efectivă a bunurilor acumulate), ne-futilitatea (oameni responsabili), sintonia cu natura (oameni apărători ai mediului ambiant), raportul de 1/10 între recompense (raporturi corecte între recompenseni), conștiința (oameni altruiști) și obștea (acordul semenilor prin Sfatul Obștii).
În aceste condiții nu este nevoie de închisoare, confiscări, eschivări etc. În cazul folosinței viagere nu poți avea în viață decât ceea ce meriți, nu se pot transfera bunuri materiale între persoane, doar obiecte/simboluri personale (nu poza pe un lingou de aur!). Pot fi, totuși, transferuri între persoane, cu caracter excepțional, totul cu știrea și acordul obștii. Nu poate fi nici o legătură cu comunismul deoarece conducerea obștilor este realizată de persoane ce ajung pe post pe criterii meritocrato-composibilocratice (concurs, examen, Certificat de Competențe).
Ca sferă de implementare, folosința viageră este obligatoriu să fie exclusivă și universală.
Moștenirea este practica prin care se transmit bunuri private, titluri, datorii, drepturi, privilegii și obligații către moștenitori în urma decesului unui persoane (defunct). Procesul poate fi oficializat de către defunct printr-un testament, autentificat de un notar sau prin alte mijloace legale (Wikipedia).
În drept, succesiunea este ansamblul de norme juridice care au în vedere transmiterea patrimoniului unei persoane după decesul său. Dreptul succesiunii este reglementat de dreptul civil. Succesiunea implică multe aspecte legale, inclusiv evaluarea și inventarierea bunurilor, cât și împărțirea acestora între moștenitori (Wikipedia).
În DEX avem definiţiile:
MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. Sursa: DEX '98 (1998)
SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession. Sursa: DEX '09 (2009)
Moștenirea este în principal ereditară și constă în proprietate permanentă, dinastică a activelor.
Un aspect important ce trebuie subliniat este caracterul neobligatoriu al moștenirii. Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, cum nu poate fi obligat nici să renunțe la ea. Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanței lor, adică până la limita în care datoria este acoperită (Wikipedia).
Taxa pe moștenire de 100%
Aceasta este taxa care decretează că morții nu au drepturi asupra celor vii și nu pot modela lumea după chipul lor după ce au plecat din această lume (Orice altceva este propagandă).
Mulți idioți par să creadă că bogații își vor putea transfera bunurile în fonduri fiduciare și conturi speciale. Nu vor putea! Nu va exista o singură lacună. Oricine încearcă să încalce legea va primi pedepse lungi de închisoare și toate bunurile lor vor fi confiscate de către stat. Nimeni nu va scăpa de această taxă (Orice altceva este propagandă).
Pe site-ului http://www.rondetafelbeleid.nl/meritocratiei taxa pe succesiune de 100% este prezentată astfel: „De ce se teme elita, cel mai mult? – să îi fie luate averile. Ce realizează taxa pe succesiune de 100%? Exact asta – completul și irevocabilul sfârșit al averilor dinastice.
Imaginează-ți o lume în care bogații au realizat că își vor pierde toți banii și proprietățile, la moarte, în favoarea Pieței Comune. Vor trebuie să cheltuie, să cheltuie și să cheltuie. O sumă uriașă de bani și proprietăți vor fi pompate în economie. Recesiunea se va transforma în creștere și, de data aceasta, nu vor mai fi explozii și căderi vertiginoase ciclice ale economiei, pentru că nu va mai fi nici un motiv pentru care bogații să încerce să calce orice regulă din carte, ca să devină mai bogați, știind că toți banii lor, eventual, vor sfârși pe Piața Comună.”
Folosința viageră
În DEX avem definiţiile următoare pentru termenul de „taxă”:
TÁXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe. Sursa: DEX '09 (2009)
TÁXĂ ~e f. Plată în bani pentru anumite servicii sau pentru obținerea anumitelor drepturi. [G.-D. taxei] /<fr. Taxe Sursa: NODEX (2002)
Conform definiţiilor se constată că una dintre principalele idei ale Iluminismului este abordată prin prisma unui obiectiv de urmat, implementarea unei taxe. Taxa este un instrument de lucru şi nu un principiu de bază al unei ideologii.
Termenul de taxă crează confuzie, este un concept ce aparține mai degrabă societăților sclavagiste, inclusiv capitalismul de piață liberă. Natura are printre legile ei fundamentale și Principiul Briciul lui Occam. Este un principiu universal al simplității și logicii, care aplicat acestui proces dialectic ne conduce la ideea că este mai simplu și rațional să considerăm că omul folosește temporar, exclusiv pe timpul vieții, anumite resurse, bunuri și facilități, după criterii meritocratice, decât să existe o proces elaborat (ce implică persoana, instituții, reglementări, proceduri etc.) cu mai multe etape: dobândire proprietate, deținere proprietate și taxare a ei, chiar și cu 100% după moarte.
Într-o abordare critică constructivă, termenul de proprietate privată crează, de asemenea, confuzie, el este un concept caracteristic binomului Stâpân - Sclav, iar termenul de proprietate comunitară/indiviză nu rezolvă integral trecerea la noua paradigmă, deoarece păstrează în titulatură reminescențe ale Vechii Ordini Mondiale și nu exprimă în mod simplu, complet și clar noul concept. Pentru a scăpa definitiv de un parazit agresiv, trebuie să-l elimini complet. Dacă mai lași rămășițe, el se va putea dezvolta din nou.
Moștenirea este practica actuală care demonstrează lăcomia marii majorități a omenirii, lăcomie ce se constituie în fundația sistemului sclavagist multimilenar. Acceptarea moștenirii de către fiecare individ în parte îi confirmă pe stăpânii de sclavi, întăresc dominația acestora și adâncesc subjugarea tuturor sclavilor, a individului, orecum și a semenilor.
Illuminati afirmă că implementarea impozitului pe moștenire de 100% se va face astfel încât toată averea acumulată de oricine să ajungă, la moarte, către Commonwealth (toți oamenii) mai degrabă decât către familie. Nu este clar la cine ajung bunurile. La stat, Commonwealth, toți oamenii sau câteodată la familie! Care ste regula? Sau există mai multe reguli diferențiate?
Totuși, taxa pe moștenire de 100% consfințește existența proprietății private, chiar dacă în anumite limite, și intră în contradicție cu celelalte principii Iluministe.
Această taxă (taxa este un concept caracteristic statului capitalist) stimulează totuși acumularea de averi pe timpul vieții. Neexistând un prag al acumulării, de natură juridică sau bazat pe nevoi ori merit, se creează posibilitatea ca unele persoane să acumuleze mai mult decât au nevoie și, cu ajutorul acestui surplus, să controleze nemeritocratic societatea sau pe alți indivizi, chiar dacă într-o măsură mai mică decât azi. Acest aspect ar putea reprezenta călcâiul lui Ahile al Meritocrației.
La antiteza adusă de Illuminati moștenirii, Gheorghe Geovani Țeavă propune următoarea sinteză:
„PROPRIETATEA PRIVATĂ
Păi nu scriu Illuminati că dacă primul om care a spus „asta e proprietatea mea” ar fi fost ridiculizat sau ignorat, alta ar fi fost Soarta Omenirii??
Despre Proprietatea Intelectuală (pentru combaterea căreia am fost exclus din grupul hiperienilor), ce să mai vorbim? Păi nu suntem noi UNUL?? Nu datorăm CUNOAŞTEREA noastră ALTORA?? Nu suntem noi ALTRUIŞTI??
În COMUNITARIANISMUL MERITOCRATIC ILUMINIST proiectat de Mişcarea Dacia, Proprietatea Individuală este înlocuită de PROPRIETATEA COMUNITARĂ/INDIVIZĂ, deci, în acest context, se impune inclusiv eliminarea Proprietăţii Intelectuale. Această viziune nu este împărtăşită în mod paradoxal de „iluminiştii de fb”!? DA, MERITUL va fi recunoscut şi recompensat corespunzător şi în Proiectul nostru, dar asta nu trebuie să se traducă în FRÂNAREA CUNOAŞTERII prin menţinerea Patentelor Individuale” (Comunitarianismul meritocratic iluminist)”.
Pe fondul ei, proprietatea comunitară/indiviză este un concept ce se poate constitui într-o sinteză viabilă a Tezei: Moștenirea/Succesiunea (ereditară) și Antitezei: Taxa pe moștenire de 100%, dar dacă vrem să atingem perfecțiunea, să conturăm cum va arăta Societatea de Zei, trebuie să ajungem la un concept corespunzător acesteia.
Thomas Jefferson a susținut că „pământul aparține celor vii, nu morților” și că „morții nu trebuie să-i conducă pe cei vii”. În consecință, cei vii pot folosi roade ale pământului pe timpul vieții, iar după moarte ei nu mai pot controla nimic. Deci, nu ar trebui să existe proprietate, taxe pe proprietate (în timpul vieții sau după), ci doar acces vremelnic și cumpătat la resurse și roade ale pământului, exclusiv pe durata vieții și în strânsă corelație cu meritul, pe scurt folosință viageră.
Definiția termenului de „viager” este: VIAGÉR, -Ă adj. Care durează tot timpul vieții. [Pron. vi-a-, var. viajer, -ă adj. / < fr. viager < v.fr. viage – cursul vieții]. Sursa: DN (1986)
În baza acestui principiu, folosință viageră, tot ceea ce primeşte şi acumulează un om pe durata vieţii este restituit societăţii la moarte. Societatea îi asigură fiecărei persoane plecarea în viaţă de la aceeaşi linie de start prin principiul oportunităţi egale pentru toţi copii. De asemenea, societatea îi asigură fiecăruia educaţie şi sănătate. Societatea, prin intermediul unui stat puternic, va asigura şi necesităţile unui trai decent în paralel cu asigurarea spaţiului şi climatului de descătuşare a energiilor creatoare, pozitive ce există în fiecare om. Fiecare individ va avea posibilitatea să se dezvolte maxim composibil conform înzestrării sale genetice și în concordanță cu mediul în care trăiește. La părăsirea acestei lumi, în mod firesc, fiecare va lăsa societăţii tot ce a primit. Societatea va putea astfel să aibă grijă de noile generaţii, creindu-le acestora oportunităţi egale.
Ca om, accesezi pe bază de merit resurse și roade ale pământului, atât cât ai nevoie și poți folosi, neputând să le accesezi dacă nu le folosești. De asemenea, nu le poți accesa dacă reprezintă extravaganțe, risipă, grandomanie etc., într-un cuvânt, futilități. Concret, folosința viageră facilitează accesarea optimă exclusiv a celor trebuincioase vieții (material și spiritual).
Folosința viageră se bazează exclusiv pe merit. Se pune întrebarea: Dar supraviețuirea celor fără capacitate, sau capacitate redusă? Este un merit handicapul sau boala? Răspunsul este că cea mai bună lume posibilă va putea obține de la fiecare individ o contribuție ce va tinde către maximul posibil de oferit de către fiecare, iar societatea va putea recompesa aceasta cu cele necesare traiului, material și spiritual.
Folosința viageră stimulează creația, altruismul, fiecare individ va putea să-și urmeze drumul devenirii ajutându-se simultan atât pe el, cât și comunitatea.
Oamenii înțelepți nu au nevoie de averi materiale, ci de acumulări spirituale, ei parcurg astfel drumul devenirii, tinzând spre statutul de Zeu/Abraxas.
Nu va fi nevoie de aplicarea de pedepse lungi de închisoare și de confiscarea tuturor bunurilor de către stat ca în Taxa pe moștenire de 100% deoarece nici un bun nu va putea fi folosit fără merit, fără a fi necesar, fără a fi utilizat efectiv și fără încuviințarea comunității. În Composibilocrație nu este nevoie să se aplice metode învechite (închisoare, pedepse fizice și materiale etc.) ce trebuie să existe numai în groapa de gunoi a istoriei.
Folosința viageră nu va fi nedeterminată. Nu va fi posibilă acumularea de averi pe timpul vieții. Frânele pe care composibilocrația le va folosi sunt: educația (oameni inteligenți), sprijinirea atingerii potențialului maxim de către fiecare individ (oameni înțelepți), meritul (oameni merituoși), nevoia (oameni normali), Contractul Social/Legea Pământului (bariere juridice), utilizarea bunurilor (folosința efectivă a bunurilor acumulate), ne-futilitatea (oameni responsabili), sintonia cu natura (oameni apărători ai mediului ambiant), raportul de 1/10 între recompense (raporturi corecte între recompenseni), conștiința (oameni altruiști) și obștea (acordul semenilor prin Sfatul Obștii).
În aceste condiții nu este nevoie de închisoare, confiscări, eschivări etc. În cazul folosinței viagere nu poți avea în viață decât ceea ce meriți, nu se pot transfera bunuri materiale între persoane, doar obiecte/simboluri personale (nu poza pe un lingou de aur!). Pot fi, totuși, transferuri între persoane, cu caracter excepțional, totul cu știrea și acordul obștii. Nu poate fi nici o legătură cu comunismul deoarece conducerea obștilor este realizată de persoane ce ajung pe post pe criterii meritocrato-composibilocratice (concurs, examen, Certificat de Competențe).
Ca sferă de implementare, folosința viageră este obligatoriu să fie exclusivă și universală.
ANTITEZA Alegeri competente
SINTEZA Concursuri/Examene/ Certificate de competență
Alegeri
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = „puterea poporului”) este un un regim politic în care puterea politică este exercitată de către cetățeni, fie direct, fie prin intermediul reprezentanților aleși. Principiile de bază ale democrației sunt separarea puterilor în stat, votul universal și suveranitatea națiunii. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Democrație)
Unul dintre principiile fundamentale ale democrației este reprezentat, așadar, de votul universal care determină implicit existența alegerilor prin scrutinuri electorale. Acest principiu se presupune a fi o caracteristică de bază a democrației deoarece oferă capacitatea tuturor alegătorilor cu drept de vot de a participa liber și deplin la viața societății lor. Sunt cunoscute și aplicate mai multe metode de luare a deciziilor utilizate în diversele democrații, dar dominația majorității este forma cea mai răspândită. Pentru ca o democrație să fie autentică există cerința imperativă ca alegerile să fie corecte atât din punct de vedere material, cât și procedural, dar în societatea umană actuală și cea din trecut, în toate democrațiile așa-zis autentice, tocmai asta nu se respectă.
Astăzi, alegerile sunt controlate de către de către o elită modială extrem de bogată și potentă prin intremediul guvernelor marionetă.
Prin intermediul puterii legislative controlate de ei se asigură cadrul constituțional și legal ce oferă o imagine înșelătoare de corectitudine, dar în fapt limitează voința alegătorilor și restrânge la maxim participarea candidaților merituoși din afara sistemului.
Prin intermediul puterii economice (elita deține cca 48% din averea lumii), controlează direct puterile legislative, executive și judecătorești din state și cu ajutorul lor conduc indirect cetățenii. De asemenea, cu această putere finanțează propaganda exacerbată a sistemului și limitează la maxim pe cea a oponenților.
Prin intermediul puterii executive, la care are acces indirect prin „păpușile” numite în funcții statale, intervin cu ajutorul organelor represive să restabilească propria ordine atunci când se scapă lucrurile de sub control și populația vrea să-și redobândească drepturile furate.
În concluzie, alegerile democratice reprezintă un concurs de popularitate măsluit de către sistem (de către elita mondială superbogată), un simulacru, în urma căruia sunt selectate marionete și drone comandate de la distanță care contribuie la perpetuarea paradigmei Stăpân-Sclav, la ținerea în sclavie, fie ea și ultra-modernă, a majorității populației globului.
Alegeri competente
În accepțiunea Illuminati, toți politicienii vor fi experți independenți aleși de alegătorii calificați în domeniile lor specifice de expertiză. De exemplu, persoana care conduce economia va fi persoana votată de majoritatea economiștilor calificați. El nu va aparține niciunei facțiuni. Scopul său este foarte simplu: să construiască cea mai bună economie meritocratică posibilă, nu cea mai bună economie pentru bogați, săraci sau oricine altcineva. (Hiperumanitatea) Fiind funcționari publici, li se cere să funcționeze în binele public.
De asemenea, guvernul va numi „generalii, amiralii și comandanții” de rang înalt ai economiei și toți aceștia vor fi revocabili dacă nu reușesc să performeze în interesul național. Și mai bine, acești experți economici ar trebui să fie aleși direct de colegii lor, calificați în economie. Acesta ar fi un tip radical diferit de capitalism. (Orice altceva este propagandă)
În același timp, toate băncile trebuie să fie conduse de un oficial guvernamental direct răspunzător în fața poporului, aleși de colegii lor și demisibili de colegii lor. Într-o meritocrație nu poate exista bancheri nealeși, fără răspundere. (Hiperumanitatea)
Illuminati susțin că „în ceea ce ne privește, nu suntem democrați, suntem meritocrați. Susținem alegeri, dar doar într-un sens limitat. Toată lumea poate să voteze orice pentru care este calificat corespunzător și nu poate obține voturi altfel. Ne dorim ca acest model să funcționeze peste tot, fără excepție. Toți cei aflați în orice post important ar trebui să fie aleși de cei calificați să le judece meritele. Deci, de exemplu, fiecare cetățean din țară poate susține un examen bancar de bază și, dacă promovează, atunci poate vota cine ar trebui să conducă băncile naționale pentru că a demonstrat că are o opinie informată. Dacă eșuează examenul bancar sau nu au niciun interes în el, atunci nu primesc un vot bancar pentru că ar fi o nebunie să permită ignoranților să voteze lucruri pe care nu le înțeleg și nu pot fi deranjați să le înțeleagă. Nu vor mai exista oficiali nealeși care iau decizii cu ușile închise. Toată lumea va avea o circumscripție electivă la care trebuie să-și demonstreze meritul... sau să fie înlocuită (fără compensare). Acesta este singurul mod sănătos și rațional de a ne asigura că primim cei mai talentați oameni în cele mai importante poziții și de a le permite să fie dați afară dacă nu reușesc să facă o treabă bună. Nu vom mai fi supuși dictaturii nealeșilor – a elitelor bogate, privilegiate, antimeritocratice – ceea ce ne-a oferit „democrația” capitalistă. Este timpul să renunțăm la democrația falsă și să o înlocuim cu meritocrația autentică. (Orice altceva este propagandă)
Toți vor fi meritocrați, aleși democratic de semenii lor. Într-o meritocrație, votul democratic nu este eliminat, ci este valabil rațional: poți vota ceea ce știi (prin calificări academice, examene de cetățean sau experiență de muncă), dar, spre deosebire de democrație, nu poți vota nimic pentru care nu ești calificat. Democrația standard se referă mai degrabă la cantitate decât la calitate. Trebuie doar să ajungi la vârsta (cantitatea de viață) de 18 sau 21 de ani pentru a fi permis să votezi și apoi poți vota orice, indiferent de calitatea, talentul sau cunoștințele tale. („Democrația este doar un experiment în guvernare și are dezavantajul evident de a numara voturile în loc de a le cântări.” – Dean Inge) Într-o meritocrație, se aplică un criteriu strict de calitate. Puteți vota orice pentru care sunteți calificat (o considerație calitativă), iar în caz contrar nu puteți vota. (Orice altceva este propagandă)
Meritul. Cum trebuie judecat meritul? Nu există un standard absolut. Modul corect este pur și simplu de a oferi tuturor celor care au experiență într-un domeniu un vot egal și de a le lăsa să decidă prin alegeri democratice. Aceasta este singura utilizare corectă a alegerilor democratice. (Orice altceva este propagandă)
Aceasta este calea arătată de Illuminati, dar consider că mai este una: Concursuri/Examene/ Certificate de competență.
Concursuri/Examene/ Certificate individuale de competență
Plecăm în abordarea dialectică de la citatul următor: „Lipsa de oxigen slăbește conștiința. Și trebuie să existe o lipsă abundentă de oxigen în foarte multe case din acest oraș, cred eu, judecând după faptul că întreaga majoritate compactă poate fi suficient de inconștientă pentru a dori să construiască prosperitatea orașului pe o mlaștină de minciună și înșelăciune.” (Un dușman al poporului - Dr. Stockmann)
Aceasta este o reprezentare sugestivă a societății actuale sclavagiste moderne, societate căreia îi este contrapusă de către Illuminati una meritocratică, ce reprezintă direcția de evoluție a omenirii. Dar nu este suficient ceea ce se propune, trebuie mers până la capăt cu reevaluarea tuturor valorilor.
În acest context, eforturile Illuminati de a contura o societate bazată pe alegeri „corecte” are la bază judecarea meritului de către toți cei care au experiență într-un domeniu, care au dreptul la un vot egal și decid colectiv prin alegeri democratice. Dar tocmai egalitatea votului este un fals. Nivelul de competență și implicit meritul fiecărui individ diferă, nu este egal, iar rezultatul votului nu este soluția ideală.
Diferența între „meritocrație” și „composibilocrație - meritocrație iluministă” constă, în principal, în modul de abordare a conceptului de „alegeri”.
Meritocrația promovată la noi (de alte mișcări sau grupări) este meritocrație de dreapta. Ea se folosește de conceptul de alegeri, adică accederea într-o anumită poziție în societate, comunitate sau organizație se face pe baza a ceea ce percep alții, competenți și incompetenți, obiectivi și subiectivi, despre meritul unui individ. La această variantă de meritocrație, subiectivismul, incompetența, percepția eronată și popularitatea poate determina ascensiunea nemeritului în societate.
Meritocrația iluministă promovată de Mișcarea Dacia, de stânga, folosește conceptele de concurs, examen, adică accederea într-o anumită poziție în societate, comunitate sau organizație se face pe baza aplicării a două filtre.
Primul filtru este reprezentat de certificatul individual de competențe. Cine organizează un concurs pentru ocuparea unei anumite poziții în societate, va stabili un prag minim pe fiecare palier de competență (matematică, geografie, psihologie, chimie, fizică, limbă străină, management etc.). De asemenea, va stabili și un anumit profil psihologic. Nu există o limită a palierelor, procesele fiind perfectibile. La concurs se poate înscrie numai cel care atinge cel puțin minimul stabilit la fiecare palier de competență în parte și îndeplinește condițiile cerute pe linia profilului psihologic etc.
Al doilea filtru îl reprezintă concursul propriu-zis. Organizatorul concursului are competențe superioare celor cerute concurenților, pe baza principiului că meritul se măsoară exclusiv de sus în jos pe scara valorilor.
„Competenţa se cuantifică în funcţie de: cunoștințe, aptitudini, abilități, CV, feedback, experienţă etc., toate consemnate în Certificatul Individual de Competenţă a cărui completare începe încă din fragedă pruncie şi însoţește fiecare individ pentru întreaga viaţă, bineînțeles cu completările periodice și ocazionale de rigoare.
Pe de altă parte, prin grija Sfatului Naţional și a aportului calificat al Sfatului Național al Înțelepților se elaborează un ansamblu de teste de competenţă şi compatibilitate computerizate adaptate pentru diverse misiuni specifice, ale căror rezultate se alătură şi completează Certificatul Individual de Competențe.
La acestea se adăugă şi alte teste psihologice, sociologice, psihiatrice, medicale etc. pentru rafinarea Profilului Personal.
Cu cât funcţia solicitată este mai elevată, cu atât testele de toate tipurile sunt mai complexe.
Acest sistem de conducere colectivă-meritocratică şi testare complexă este adaptat şi aplicat în toate domeniile de activitate socio-economică începând din faza copilăriei şi pe toate treptele organizatorice ale statului. Rezultatele personale obținute în fiecare etapă sunt consemnate în Certificatul Individual de Competenţă.” (Republica Obştească Dacia)
Nici vârsta nu mai este relevantă atunci când există Certificatul Individual de Competențe. Dacă ai competențe, atunci ai drepturi în acel domeniu, bariera arbitrară a vârstei nu-și mai are nici un rost, ea este înlăturată. Tot ce contează este meritul.
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = „puterea poporului”) este un un regim politic în care puterea politică este exercitată de către cetățeni, fie direct, fie prin intermediul reprezentanților aleși. Principiile de bază ale democrației sunt separarea puterilor în stat, votul universal și suveranitatea națiunii. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Democrație)
Unul dintre principiile fundamentale ale democrației este reprezentat, așadar, de votul universal care determină implicit existența alegerilor prin scrutinuri electorale. Acest principiu se presupune a fi o caracteristică de bază a democrației deoarece oferă capacitatea tuturor alegătorilor cu drept de vot de a participa liber și deplin la viața societății lor. Sunt cunoscute și aplicate mai multe metode de luare a deciziilor utilizate în diversele democrații, dar dominația majorității este forma cea mai răspândită. Pentru ca o democrație să fie autentică există cerința imperativă ca alegerile să fie corecte atât din punct de vedere material, cât și procedural, dar în societatea umană actuală și cea din trecut, în toate democrațiile așa-zis autentice, tocmai asta nu se respectă.
Astăzi, alegerile sunt controlate de către de către o elită modială extrem de bogată și potentă prin intremediul guvernelor marionetă.
Prin intermediul puterii legislative controlate de ei se asigură cadrul constituțional și legal ce oferă o imagine înșelătoare de corectitudine, dar în fapt limitează voința alegătorilor și restrânge la maxim participarea candidaților merituoși din afara sistemului.
Prin intermediul puterii economice (elita deține cca 48% din averea lumii), controlează direct puterile legislative, executive și judecătorești din state și cu ajutorul lor conduc indirect cetățenii. De asemenea, cu această putere finanțează propaganda exacerbată a sistemului și limitează la maxim pe cea a oponenților.
Prin intermediul puterii executive, la care are acces indirect prin „păpușile” numite în funcții statale, intervin cu ajutorul organelor represive să restabilească propria ordine atunci când se scapă lucrurile de sub control și populația vrea să-și redobândească drepturile furate.
În concluzie, alegerile democratice reprezintă un concurs de popularitate măsluit de către sistem (de către elita mondială superbogată), un simulacru, în urma căruia sunt selectate marionete și drone comandate de la distanță care contribuie la perpetuarea paradigmei Stăpân-Sclav, la ținerea în sclavie, fie ea și ultra-modernă, a majorității populației globului.
Alegeri competente
În accepțiunea Illuminati, toți politicienii vor fi experți independenți aleși de alegătorii calificați în domeniile lor specifice de expertiză. De exemplu, persoana care conduce economia va fi persoana votată de majoritatea economiștilor calificați. El nu va aparține niciunei facțiuni. Scopul său este foarte simplu: să construiască cea mai bună economie meritocratică posibilă, nu cea mai bună economie pentru bogați, săraci sau oricine altcineva. (Hiperumanitatea) Fiind funcționari publici, li se cere să funcționeze în binele public.
De asemenea, guvernul va numi „generalii, amiralii și comandanții” de rang înalt ai economiei și toți aceștia vor fi revocabili dacă nu reușesc să performeze în interesul național. Și mai bine, acești experți economici ar trebui să fie aleși direct de colegii lor, calificați în economie. Acesta ar fi un tip radical diferit de capitalism. (Orice altceva este propagandă)
În același timp, toate băncile trebuie să fie conduse de un oficial guvernamental direct răspunzător în fața poporului, aleși de colegii lor și demisibili de colegii lor. Într-o meritocrație nu poate exista bancheri nealeși, fără răspundere. (Hiperumanitatea)
Illuminati susțin că „în ceea ce ne privește, nu suntem democrați, suntem meritocrați. Susținem alegeri, dar doar într-un sens limitat. Toată lumea poate să voteze orice pentru care este calificat corespunzător și nu poate obține voturi altfel. Ne dorim ca acest model să funcționeze peste tot, fără excepție. Toți cei aflați în orice post important ar trebui să fie aleși de cei calificați să le judece meritele. Deci, de exemplu, fiecare cetățean din țară poate susține un examen bancar de bază și, dacă promovează, atunci poate vota cine ar trebui să conducă băncile naționale pentru că a demonstrat că are o opinie informată. Dacă eșuează examenul bancar sau nu au niciun interes în el, atunci nu primesc un vot bancar pentru că ar fi o nebunie să permită ignoranților să voteze lucruri pe care nu le înțeleg și nu pot fi deranjați să le înțeleagă. Nu vor mai exista oficiali nealeși care iau decizii cu ușile închise. Toată lumea va avea o circumscripție electivă la care trebuie să-și demonstreze meritul... sau să fie înlocuită (fără compensare). Acesta este singurul mod sănătos și rațional de a ne asigura că primim cei mai talentați oameni în cele mai importante poziții și de a le permite să fie dați afară dacă nu reușesc să facă o treabă bună. Nu vom mai fi supuși dictaturii nealeșilor – a elitelor bogate, privilegiate, antimeritocratice – ceea ce ne-a oferit „democrația” capitalistă. Este timpul să renunțăm la democrația falsă și să o înlocuim cu meritocrația autentică. (Orice altceva este propagandă)
Toți vor fi meritocrați, aleși democratic de semenii lor. Într-o meritocrație, votul democratic nu este eliminat, ci este valabil rațional: poți vota ceea ce știi (prin calificări academice, examene de cetățean sau experiență de muncă), dar, spre deosebire de democrație, nu poți vota nimic pentru care nu ești calificat. Democrația standard se referă mai degrabă la cantitate decât la calitate. Trebuie doar să ajungi la vârsta (cantitatea de viață) de 18 sau 21 de ani pentru a fi permis să votezi și apoi poți vota orice, indiferent de calitatea, talentul sau cunoștințele tale. („Democrația este doar un experiment în guvernare și are dezavantajul evident de a numara voturile în loc de a le cântări.” – Dean Inge) Într-o meritocrație, se aplică un criteriu strict de calitate. Puteți vota orice pentru care sunteți calificat (o considerație calitativă), iar în caz contrar nu puteți vota. (Orice altceva este propagandă)
Meritul. Cum trebuie judecat meritul? Nu există un standard absolut. Modul corect este pur și simplu de a oferi tuturor celor care au experiență într-un domeniu un vot egal și de a le lăsa să decidă prin alegeri democratice. Aceasta este singura utilizare corectă a alegerilor democratice. (Orice altceva este propagandă)
Aceasta este calea arătată de Illuminati, dar consider că mai este una: Concursuri/Examene/ Certificate de competență.
Concursuri/Examene/ Certificate individuale de competență
Plecăm în abordarea dialectică de la citatul următor: „Lipsa de oxigen slăbește conștiința. Și trebuie să existe o lipsă abundentă de oxigen în foarte multe case din acest oraș, cred eu, judecând după faptul că întreaga majoritate compactă poate fi suficient de inconștientă pentru a dori să construiască prosperitatea orașului pe o mlaștină de minciună și înșelăciune.” (Un dușman al poporului - Dr. Stockmann)
Aceasta este o reprezentare sugestivă a societății actuale sclavagiste moderne, societate căreia îi este contrapusă de către Illuminati una meritocratică, ce reprezintă direcția de evoluție a omenirii. Dar nu este suficient ceea ce se propune, trebuie mers până la capăt cu reevaluarea tuturor valorilor.
În acest context, eforturile Illuminati de a contura o societate bazată pe alegeri „corecte” are la bază judecarea meritului de către toți cei care au experiență într-un domeniu, care au dreptul la un vot egal și decid colectiv prin alegeri democratice. Dar tocmai egalitatea votului este un fals. Nivelul de competență și implicit meritul fiecărui individ diferă, nu este egal, iar rezultatul votului nu este soluția ideală.
Diferența între „meritocrație” și „composibilocrație - meritocrație iluministă” constă, în principal, în modul de abordare a conceptului de „alegeri”.
Meritocrația promovată la noi (de alte mișcări sau grupări) este meritocrație de dreapta. Ea se folosește de conceptul de alegeri, adică accederea într-o anumită poziție în societate, comunitate sau organizație se face pe baza a ceea ce percep alții, competenți și incompetenți, obiectivi și subiectivi, despre meritul unui individ. La această variantă de meritocrație, subiectivismul, incompetența, percepția eronată și popularitatea poate determina ascensiunea nemeritului în societate.
Meritocrația iluministă promovată de Mișcarea Dacia, de stânga, folosește conceptele de concurs, examen, adică accederea într-o anumită poziție în societate, comunitate sau organizație se face pe baza aplicării a două filtre.
Primul filtru este reprezentat de certificatul individual de competențe. Cine organizează un concurs pentru ocuparea unei anumite poziții în societate, va stabili un prag minim pe fiecare palier de competență (matematică, geografie, psihologie, chimie, fizică, limbă străină, management etc.). De asemenea, va stabili și un anumit profil psihologic. Nu există o limită a palierelor, procesele fiind perfectibile. La concurs se poate înscrie numai cel care atinge cel puțin minimul stabilit la fiecare palier de competență în parte și îndeplinește condițiile cerute pe linia profilului psihologic etc.
Al doilea filtru îl reprezintă concursul propriu-zis. Organizatorul concursului are competențe superioare celor cerute concurenților, pe baza principiului că meritul se măsoară exclusiv de sus în jos pe scara valorilor.
„Competenţa se cuantifică în funcţie de: cunoștințe, aptitudini, abilități, CV, feedback, experienţă etc., toate consemnate în Certificatul Individual de Competenţă a cărui completare începe încă din fragedă pruncie şi însoţește fiecare individ pentru întreaga viaţă, bineînțeles cu completările periodice și ocazionale de rigoare.
Pe de altă parte, prin grija Sfatului Naţional și a aportului calificat al Sfatului Național al Înțelepților se elaborează un ansamblu de teste de competenţă şi compatibilitate computerizate adaptate pentru diverse misiuni specifice, ale căror rezultate se alătură şi completează Certificatul Individual de Competențe.
La acestea se adăugă şi alte teste psihologice, sociologice, psihiatrice, medicale etc. pentru rafinarea Profilului Personal.
Cu cât funcţia solicitată este mai elevată, cu atât testele de toate tipurile sunt mai complexe.
Acest sistem de conducere colectivă-meritocratică şi testare complexă este adaptat şi aplicat în toate domeniile de activitate socio-economică începând din faza copilăriei şi pe toate treptele organizatorice ale statului. Rezultatele personale obținute în fiecare etapă sunt consemnate în Certificatul Individual de Competenţă.” (Republica Obştească Dacia)
Nici vârsta nu mai este relevantă atunci când există Certificatul Individual de Competențe. Dacă ai competențe, atunci ai drepturi în acel domeniu, bariera arbitrară a vârstei nu-și mai are nici un rost, ea este înlăturată. Tot ce contează este meritul.
TEZA Capitalism de piață liberă condus de
elite nealese și neresponsabile
ANTITEZA Capitalismul social condus de către
meritocrați aleși și responsabili
SINTEZA Composibilocrația condusă de către
meritocrați admiși pe bază de merit
și competență cu scop exclusiv de
înfăptuire a celei mai bune lumi posibile
Capitalism de piață liberă condus de elite nealese și neresponsabile
Economia este condusă de piața liberă, „mâna invizibilă” neplanificată și irațională, care, de fapt, este formată din cei 1% care domină și controlează economic și politic lumea. Principiile acestora sunt: principiul profitului, anarhismul, libertarianismul, individualismul extrem (individual, familial și de clan) și disprețul față de societate, comunitate, guvern și stat.
Rezultatul este evident pentru marea majoritate, suntem o societate sclavagistă în care stăpânii de sclavi se îmbogățesc pe zi ce trece, devenind din ce în ce mai puternici, în timp ce cei mulți, din ce în ce mai mulți, devin mai săraci, tot mai săraci. Cu ajutorul propagandei, manipulării și înșelătoriei stăpânii de sclavi își întăresc poziția dominantă, controlându-i pe cei mulți submisivi și eliminându-i (uneori chiar fizic) pe cei ce se răzvrătesc.
Capitalismul social condus de către meritocrați aleși și responsabili
Economia va fi condusă ca armata, adică prin controlul statului (poporului), cu funcționari publici responsabili, meritocrați, care pot fi concediați fără compensație pentru performanță slabă.
Atât timp cât aceștia vor fi aleși de alte persoane ce nu pot fi niciodată obiective 100%, alegerea nu poate fi o soluție adecvată pentru a crea o SOCIETATE DE ZEI. Deoarece nu suntem o societate de oameni perfecți, ci doar perfectibili, fiecare alegător își va atinge la un moment dat nivelul de incompetență în domeniul în care se fac alegerile și pentru tot ceea ce excede acestuia va vota în mod subiectiv, nemeritocratic. Concomitent, fiecare individ are totdeauna o anumită doză de subiectivitate asupra unui alt individ. Iar subiectivitatea va altera procesul electiv.
Composibilocrația condusă de către meritocrați admiși pe bază de merit și competență cu scop exclusiv de înfăptuire a celei mai bune lumi posibile
Composibilocrația este condusă de către meritocrați admiși pe bază de concursuri și/sau examene și conform Certificatelor individuale de competență. În primul rând, ei sunt oameni responsabili și altruiști. Apoi, în al doilea rând, vor fi oameni deschiși, vor lucra cu transparență și vor avea o disciplină „militară”. Rezultatele testelor ce compun Certificatul de competență vor indica cine are aceste calități și cine nu, iar folosința viageră va „tăia” apetitul spre îmbogățire materială.
Composibilocrația spune altceva decât Capitalismul social condus de către meritocrați aleși și responsabili: „Totul sau nimic”. Nu există jumătăți de măsură, așa cum nu există jumătate de adevăr. Sistemul trebuie schimbat, real și în totalitate. Dacă nu eradici tot putregaiul, corpul se va reinfecta. Eliminarea celor aleși și înlocuirea lor cu cei admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență va rezolva problemele societății, asanarea ei, și ulterior va asigura funcționarea Comunității de ZEI.
Composibilocrația este de acord că trebuie să fim bogați, dar toți odată, cu „mici” diferențe între cei mai „bogați” și cei mai „săraci”, pe bază de merit și ținând cont de limite clare, rezonabile, principiale.
Se creează astfel premisele atingerii scopului esențial al omenirii în domeniul social, înfăptuirea celei mai bune lumi posibile, pentru a se asigura fiecăruia oportunitățile pentru maxima dezvoltare personală.
TEZA Bănci
ANTITEZA Bănci în competiție
SINTEZA Bancă unică națională - Ecoson
Economia este condusă de piața liberă, „mâna invizibilă” neplanificată și irațională, care, de fapt, este formată din cei 1% care domină și controlează economic și politic lumea. Principiile acestora sunt: principiul profitului, anarhismul, libertarianismul, individualismul extrem (individual, familial și de clan) și disprețul față de societate, comunitate, guvern și stat.
Rezultatul este evident pentru marea majoritate, suntem o societate sclavagistă în care stăpânii de sclavi se îmbogățesc pe zi ce trece, devenind din ce în ce mai puternici, în timp ce cei mulți, din ce în ce mai mulți, devin mai săraci, tot mai săraci. Cu ajutorul propagandei, manipulării și înșelătoriei stăpânii de sclavi își întăresc poziția dominantă, controlându-i pe cei mulți submisivi și eliminându-i (uneori chiar fizic) pe cei ce se răzvrătesc.
Capitalismul social condus de către meritocrați aleși și responsabili
Economia va fi condusă ca armata, adică prin controlul statului (poporului), cu funcționari publici responsabili, meritocrați, care pot fi concediați fără compensație pentru performanță slabă.
Atât timp cât aceștia vor fi aleși de alte persoane ce nu pot fi niciodată obiective 100%, alegerea nu poate fi o soluție adecvată pentru a crea o SOCIETATE DE ZEI. Deoarece nu suntem o societate de oameni perfecți, ci doar perfectibili, fiecare alegător își va atinge la un moment dat nivelul de incompetență în domeniul în care se fac alegerile și pentru tot ceea ce excede acestuia va vota în mod subiectiv, nemeritocratic. Concomitent, fiecare individ are totdeauna o anumită doză de subiectivitate asupra unui alt individ. Iar subiectivitatea va altera procesul electiv.
Composibilocrația condusă de către meritocrați admiși pe bază de merit și competență cu scop exclusiv de înfăptuire a celei mai bune lumi posibile
Composibilocrația este condusă de către meritocrați admiși pe bază de concursuri și/sau examene și conform Certificatelor individuale de competență. În primul rând, ei sunt oameni responsabili și altruiști. Apoi, în al doilea rând, vor fi oameni deschiși, vor lucra cu transparență și vor avea o disciplină „militară”. Rezultatele testelor ce compun Certificatul de competență vor indica cine are aceste calități și cine nu, iar folosința viageră va „tăia” apetitul spre îmbogățire materială.
Composibilocrația spune altceva decât Capitalismul social condus de către meritocrați aleși și responsabili: „Totul sau nimic”. Nu există jumătăți de măsură, așa cum nu există jumătate de adevăr. Sistemul trebuie schimbat, real și în totalitate. Dacă nu eradici tot putregaiul, corpul se va reinfecta. Eliminarea celor aleși și înlocuirea lor cu cei admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență va rezolva problemele societății, asanarea ei, și ulterior va asigura funcționarea Comunității de ZEI.
Composibilocrația este de acord că trebuie să fim bogați, dar toți odată, cu „mici” diferențe între cei mai „bogați” și cei mai „săraci”, pe bază de merit și ținând cont de limite clare, rezonabile, principiale.
Se creează astfel premisele atingerii scopului esențial al omenirii în domeniul social, înfăptuirea celei mai bune lumi posibile, pentru a se asigura fiecăruia oportunitățile pentru maxima dezvoltare personală.
TEZA Bănci
ANTITEZA Bănci în competiție
SINTEZA Bancă unică națională - Ecoson
Bănci
Primele elemente ale sistemului monetar au apărut odată cu apariția supraproducției. Asta spun „specialiștii” promovați de sistem. Ei nu spun, însă, că aceste elemente au apărut concomitent cu apariția primelor populații nomade. Sistemul monetar în sine a apărut și s-a consolidat odată cu statele. Tot „specialiștii” sistemului actual fac și această afirmație. Ei uită să spună că statele în cauză sunt imperiile. Se omite cu intenție să se spună adevărul: Sistemul monetar actual a apărut și s-a dezvoltat în paralel cu evoluția orânduirii sclavagiste (sclavagism, evul mediu, capitalism în toate etapele sale și comunism).
Astăzi, Rezervele Federale - FED, un „SRL” din SUA, tipăresc banii (dolarii) și îi plasează hoțește pe piață, prin intermediul și sub protecția statului american, a unor instituții internaționale paravan și a unor rețele mondiale private. Toate acestea aparțin celor 1% ce dețin jumătate din averea globală și conduc direct și indirect lumea.
FMI, Banca Mondială, Băncile continentale de Reconstrucție și Băncile naționale afiliate ce au sub control băncile comerciale preiau banii, îi distribuie (aruncă nada) și apoi adună prada (pescuiesc). Cu ajutorul băncilor comerciale (care aparțin tot celor 1% ce conduc lumea) se „lucrează” cu populația și micile afaceri, ocazie cu care se strâng dobânzi inumane de la cei ce pot plăti și proprietăți de la cei ce nu mai pot plăti ratele și dobânzile aferente.
Marii „filantropi” ai zilelor noastre pot fi devoalați și caracterizați cu ajutorul următorului banc sadic:
„- Cu ce te ocupi?
- Dau bani la săraci.
- Minunat, dar din ce trăiești?
- Din dobânzi.”
Politicienii din statele așa-zis democratice se ocupă cu asigurarea poleialei de legalitate, iar serviciile au grijă ca nimeni să nu crântească.
Organizațiile non-profit se ocupă de propagandă, de lobby și de recrutare a activiștilor-drone.
Tot procesul este păzit de armata SUA, NATO și alte armate naționale acolite. Sub pretextul apărării diferitelor țări, SUA controlează aproximativ 800 de obiective militare (baze, avanposturi, tabere etc) în cca 80 de țări și teritorii neîncorporate de pe toate continentele. Dar, la o adică, aceste armate pot intimida și chiar acționa pentru a se asigura că orientarea respectivelor țări este către sistemul apărat de SUA.
Periodic sistemul provoacă crize sau profită de apariția lor, ocazie cu care tipăresc rapid mii de miliarde de dolari din postura de salvatori, pe care îi impun cheltuirii statelor lumii. Ulterior recuperează cu vârf și îndesat aceste sume, iar ceea ce nu se mai poate din ele, prin acapararea de proprietăți la o rată de schimb monstruoasă. Exemple de crize ale ultimelor secole: războaie, crize financiare, pandemii, false schimbări de sistem, calamități etc.
Statele lumii (cu câteva excepții) apără toate aceste instituții bancare, implementând principiul privatizării profitului și socializării pierderilor, în loc să se îngrijească de bunăstarea propriului popor.
Unele țări au roluri cheie: Elveția asigură conturile celor ce tipăresc banii, chiar și în caz de război sau alte evenimente, Anglia (Londra) depozitează rezervele de aur ale țărilor lumii, de fapt rezerve lăsate gaj ca acestora să nu le dea prin gând să iasă din sistem, unele țări sau regiuni sunt „oaze financiare” în care se spală banii etc.
Bănci în competiție
Care este, de fapt, problema cheie a sistemului bancar? Este vorba despre faptul că ar trebui să exprime în vreun fel interese private și voințe particulare. Fiecare oraș-stat ar trebui să aibă mai multe bănci mici în concurență între ele (pentru a se asigura că nu se instalează automulțumirea și stagnarea). Fiecare angajat al băncii ar trebui să facă parte din Serviciul Public Economic, ceea ce înseamnă că toți lucrează pentru Popor (la fel cum toți soldații, cel puțin în principiu, lucrează pentru Popor). Scopul băncilor este de a sprijini economia reală și investițiile reale în întreprinderile poporului. Băncile nu au nicio altă funcție. (Hiperumanitatea)
Bancă unică națională - Ecoson
Atunci când competiția, inclusiv bancară, se desfășoară între diverse entități aparținând unor comunități sau părți din comunități diferite, așa cum sugerează Illuminati, se ajunge la situația actuală când conducătorii băncilor nu au cea mai mică empatie pentru cetățean, comunitate, țară.
Dacă scopul băncilor este să susțină economia și investițiile reale, atunci profitul și competiția trebuie excluse complet din ecuație.
Actuala orânduire de tip sclavagist se situează pe curba descendentă a evoluției, aflându-se la finalul ei. Omenirea se află la o răscruce: fie schimbă sistemul actual bazat pe materialism cu altul care se bazează pe adimensional, spiritualism, empatie și altruism, fie va fi martora extincției speciei umane. Odată cu dispariția orânduirii sclavagiste, implicit va dispărea și actualul sistem monetar. Avem datoria să „luptăm” pentru ca dispariția sa să se producă prin varianta optimistă, cea a creării UNEI NOI LUMI, COMPOSIBILOCRATĂ.
Un aspect important al ACESTEI NOI LUMI, deocamdată ideatică, este conceperea unui nou sistem monetar. Propunerea trebuie privită în perspectiva implementării ei în noua orânduire socială alături de multitudinea de alte măsuri ce se vor lua în diferitele zone ale vieții socio-economice. Imaginarea aplicării ei în sistemul actual sau într-unul parțial modificat nu poate conduce decât la falsa concluzie că nu este fezabilă.
Un nou sistem monetar presupune o bancă unică, națională, o nouă monedă, virtuală și alt mod de funcționare a sistemului, radical diferit față de cel de azi.
Moneda unică are următoarele caracteristici:
Prin faptul că posesorii individuali de sume de bani depozitate la banca unică nu primesc dobânzi, îi determină pe aceștia să aleagă dintre două variante. Prima este să-i lase în depozit având siguranța lor. Nu au loc devalorizări neexistând inflație. Sumele rămân constante atât nominal, cât și real. A doua variantă este să-i cheltuiască.
Putem observa că funcțiile actuale ale banilor: măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de acumulare, mijloc de plată și monedă universală ca mijloc internaţional de plată se păstrează. Diferența este că aceste funcții sunt puse 100% în slujba creării de condiții pentru o funcționare armonioasă, naturală a societății, sunt aservite interesului general și nu cum au fost utilizate până acum în scopul satisfacerii dorințelor de stăpânire a lumii de către o minoritate. Sistemul monetar a fost în trecut și este astăzi un instrument de bază al menținerii majorității populației la statutul de sclavi. Viitorul composibilocratic este antagonic acestuia.
Astăzi, Rezervele Federale - FED, un „SRL” din SUA, tipăresc banii (dolarii) și îi plasează hoțește pe piață, prin intermediul și sub protecția statului american, a unor instituții internaționale paravan și a unor rețele mondiale private. Toate acestea aparțin celor 1% ce dețin jumătate din averea globală și conduc direct și indirect lumea.
FMI, Banca Mondială, Băncile continentale de Reconstrucție și Băncile naționale afiliate ce au sub control băncile comerciale preiau banii, îi distribuie (aruncă nada) și apoi adună prada (pescuiesc). Cu ajutorul băncilor comerciale (care aparțin tot celor 1% ce conduc lumea) se „lucrează” cu populația și micile afaceri, ocazie cu care se strâng dobânzi inumane de la cei ce pot plăti și proprietăți de la cei ce nu mai pot plăti ratele și dobânzile aferente.
Marii „filantropi” ai zilelor noastre pot fi devoalați și caracterizați cu ajutorul următorului banc sadic:
„- Cu ce te ocupi?
- Dau bani la săraci.
- Minunat, dar din ce trăiești?
- Din dobânzi.”
Politicienii din statele așa-zis democratice se ocupă cu asigurarea poleialei de legalitate, iar serviciile au grijă ca nimeni să nu crântească.
Organizațiile non-profit se ocupă de propagandă, de lobby și de recrutare a activiștilor-drone.
Tot procesul este păzit de armata SUA, NATO și alte armate naționale acolite. Sub pretextul apărării diferitelor țări, SUA controlează aproximativ 800 de obiective militare (baze, avanposturi, tabere etc) în cca 80 de țări și teritorii neîncorporate de pe toate continentele. Dar, la o adică, aceste armate pot intimida și chiar acționa pentru a se asigura că orientarea respectivelor țări este către sistemul apărat de SUA.
Periodic sistemul provoacă crize sau profită de apariția lor, ocazie cu care tipăresc rapid mii de miliarde de dolari din postura de salvatori, pe care îi impun cheltuirii statelor lumii. Ulterior recuperează cu vârf și îndesat aceste sume, iar ceea ce nu se mai poate din ele, prin acapararea de proprietăți la o rată de schimb monstruoasă. Exemple de crize ale ultimelor secole: războaie, crize financiare, pandemii, false schimbări de sistem, calamități etc.
Statele lumii (cu câteva excepții) apără toate aceste instituții bancare, implementând principiul privatizării profitului și socializării pierderilor, în loc să se îngrijească de bunăstarea propriului popor.
Unele țări au roluri cheie: Elveția asigură conturile celor ce tipăresc banii, chiar și în caz de război sau alte evenimente, Anglia (Londra) depozitează rezervele de aur ale țărilor lumii, de fapt rezerve lăsate gaj ca acestora să nu le dea prin gând să iasă din sistem, unele țări sau regiuni sunt „oaze financiare” în care se spală banii etc.
Bănci în competiție
Care este, de fapt, problema cheie a sistemului bancar? Este vorba despre faptul că ar trebui să exprime în vreun fel interese private și voințe particulare. Fiecare oraș-stat ar trebui să aibă mai multe bănci mici în concurență între ele (pentru a se asigura că nu se instalează automulțumirea și stagnarea). Fiecare angajat al băncii ar trebui să facă parte din Serviciul Public Economic, ceea ce înseamnă că toți lucrează pentru Popor (la fel cum toți soldații, cel puțin în principiu, lucrează pentru Popor). Scopul băncilor este de a sprijini economia reală și investițiile reale în întreprinderile poporului. Băncile nu au nicio altă funcție. (Hiperumanitatea)
Bancă unică națională - Ecoson
Atunci când competiția, inclusiv bancară, se desfășoară între diverse entități aparținând unor comunități sau părți din comunități diferite, așa cum sugerează Illuminati, se ajunge la situația actuală când conducătorii băncilor nu au cea mai mică empatie pentru cetățean, comunitate, țară.
Dacă scopul băncilor este să susțină economia și investițiile reale, atunci profitul și competiția trebuie excluse complet din ecuație.
Actuala orânduire de tip sclavagist se situează pe curba descendentă a evoluției, aflându-se la finalul ei. Omenirea se află la o răscruce: fie schimbă sistemul actual bazat pe materialism cu altul care se bazează pe adimensional, spiritualism, empatie și altruism, fie va fi martora extincției speciei umane. Odată cu dispariția orânduirii sclavagiste, implicit va dispărea și actualul sistem monetar. Avem datoria să „luptăm” pentru ca dispariția sa să se producă prin varianta optimistă, cea a creării UNEI NOI LUMI, COMPOSIBILOCRATĂ.
Un aspect important al ACESTEI NOI LUMI, deocamdată ideatică, este conceperea unui nou sistem monetar. Propunerea trebuie privită în perspectiva implementării ei în noua orânduire socială alături de multitudinea de alte măsuri ce se vor lua în diferitele zone ale vieții socio-economice. Imaginarea aplicării ei în sistemul actual sau într-unul parțial modificat nu poate conduce decât la falsa concluzie că nu este fezabilă.
Un nou sistem monetar presupune o bancă unică, națională, o nouă monedă, virtuală și alt mod de funcționare a sistemului, radical diferit față de cel de azi.
Moneda unică are următoarele caracteristici:
- are rol exclusiv de etalon;
- circulă exclusiv virtual;
- tranzacțiile între părți se fac prin intermediul documentului unic;
- nu se devalorizează;
- circulă fără dobânzi;
- are valoare acoperită 100% de bunuri;
- este garantată și controlată total de stat;
- se lansează de stat exact pe valoarea bunurilor create în economie;
- se numește ecoson.
- este de stat;
- este depozitarul (virtual) și garantul banilor;
- depozitele sunt proprietatea deținătorilor;
- banca nu are bani proprii (excepție sunt banii pentru funcționarea administrativă a ei, ca orice entitate, cu un buget separat de cel al activității);
- emite bani sub controlul statului exclusiv pentru achizițiile statului;
- nu pune în circulație bani pe altă cale;
- nu percepe taxe și comisioane;
- nu acordă dobândă pentru depozite;
- nu folosește sumele din depozit;
- nu dă împrumuturi;
- gestionează circulația virtuală a ecosonului.
Prin faptul că posesorii individuali de sume de bani depozitate la banca unică nu primesc dobânzi, îi determină pe aceștia să aleagă dintre două variante. Prima este să-i lase în depozit având siguranța lor. Nu au loc devalorizări neexistând inflație. Sumele rămân constante atât nominal, cât și real. A doua variantă este să-i cheltuiască.
Putem observa că funcțiile actuale ale banilor: măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de acumulare, mijloc de plată și monedă universală ca mijloc internaţional de plată se păstrează. Diferența este că aceste funcții sunt puse 100% în slujba creării de condiții pentru o funcționare armonioasă, naturală a societății, sunt aservite interesului general și nu cum au fost utilizate până acum în scopul satisfacerii dorințelor de stăpânire a lumii de către o minoritate. Sistemul monetar a fost în trecut și este astăzi un instrument de bază al menținerii majorității populației la statutul de sclavi. Viitorul composibilocratic este antagonic acestuia.
TEZA Răzbunare - ochi pentru ochi
ANTITEZA Răzbunare - împotriva celor ce se împotrivesc
SINTEZA Educație - neacordarea/eliminarea de ocazii
Răzbunare - ochi pentru ochi
Conform Legii mozaice, cel ce se făcea vinovat de o nelegiuire trebuia pedepsit astfel: „Fractură pentru fractură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; aceeași vătămare pe care o cauzează el omului trebuie să-i fie cauzată lui”. (Leviticul 24:20)
Legea talionului, una dintre cele mai vechi legi existente, consta în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei. Această lege este deseori simbolizată prin expresia „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ea caracterizează o stare intermediară a justiției penale între sistemul vendettei și recurgerea la un judecător, ca un al treilea, imparțial și dezinteresat.
Astăzi sistemul arestează și trimit la centre de perfecționare (alias, închisori) pe cei care comit acte antisociale grave.
Răzbunare - împotriva celor ce se împotrivesc
Meritocrația susține o poziție de neutralitate în spațiul public și șanse egale pentru toți și se va răzbuna împotriva oricui încearcă să rupă neutralitatea (cum ar fi fanaticii religioși care își impun altora simbolurile și standardele religioase) și oricui încearcă să submineze șansele egale (precum elitele privilegiate și sistemul lor de moștenire pentru a perpetua inegalitatea de-a lungul generațiilor). (Orice altceva este propagandă)
Educație - neacordarea/eliminarea de ocazii
Cel mai probabil, „ghilotina” va fi utilizată inițial, în momentul dărâmării sistemului actual, deoarece elita superbogată nu va ceda de bună voie privilegiile și averea. Nu se dorește deloc ca cineva să sufere cât de puțin la schimbarea sistemului, dar realitatea actuală a caracterului uman și precedentele istorice contrazic aceasta. Ulterior, ghilotina va deveni și trebuie să ajungă doar piesă de muzeu.
Într-o societate composibilocratică nu vrem răzbunare, care determină răzbunare, care determină răzbunare, la nesfârșit.
Persoana care nu acceptă rigorile societății composibilocratice are liberul arbitru de a rupe contractul social și de merge în altă societate unde crede că își va găsi locul. Dacă nu alege această soluție, ea îi poate fi impusă în ultimă instanță.
Persoanele ar putea fi trimise într-o zonă tampon, în mijlocul teritoriului, îngrădită cu acces controlat. Aici oamenii se organizează singuri și-și asigură, de asemenea, singuri traiul. Cei ce conduc țara le asigură doar securitatea din exterior și informații libere (cărți, filme etc.) cu totul neutre și cuprinzând aspectele relevante despre toate sistemele sociale existente. Cu siguranță mulți vor înțelege diferențele dintre individualism și colaborare, dintre interesul egoist individual și interesul general, dintre lupta pentru putere și căutarea cunoașterii etc. Pe parcurs, dacă acceptă contractul se întorc în obște, dacă nu, au alte două posibilități. Prima ar fi să plece în altă țară, iar a doua să rămână în zona tampon un timp limitat (de exemplu, un an). La finalul perioadei maxime va alege între a accepta contractul social sau de a pleca în altă țară.
Astfel nu-i elimininăm fizic sau psihic pe cei care nu acceptă composibilocrația, ci le oferim șansa de a analiza toate variantele posibile și apoi de a decide singuri unde vor să trăiască.
În 2-3 generații de la începerea construirii unei societăți composibilocratice educația va face minuni. Rigoare și severitate în paralel cu educație la implementare și apoi numai educație și vigilență.
Astfel, cele două atuuri ale composibilocrației sunt educația și respectarea și aplicarea legii.
Conform Legii mozaice, cel ce se făcea vinovat de o nelegiuire trebuia pedepsit astfel: „Fractură pentru fractură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; aceeași vătămare pe care o cauzează el omului trebuie să-i fie cauzată lui”. (Leviticul 24:20)
Legea talionului, una dintre cele mai vechi legi existente, consta în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei. Această lege este deseori simbolizată prin expresia „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ea caracterizează o stare intermediară a justiției penale între sistemul vendettei și recurgerea la un judecător, ca un al treilea, imparțial și dezinteresat.
Astăzi sistemul arestează și trimit la centre de perfecționare (alias, închisori) pe cei care comit acte antisociale grave.
Răzbunare - împotriva celor ce se împotrivesc
Meritocrația susține o poziție de neutralitate în spațiul public și șanse egale pentru toți și se va răzbuna împotriva oricui încearcă să rupă neutralitatea (cum ar fi fanaticii religioși care își impun altora simbolurile și standardele religioase) și oricui încearcă să submineze șansele egale (precum elitele privilegiate și sistemul lor de moștenire pentru a perpetua inegalitatea de-a lungul generațiilor). (Orice altceva este propagandă)
Educație - neacordarea/eliminarea de ocazii
Cel mai probabil, „ghilotina” va fi utilizată inițial, în momentul dărâmării sistemului actual, deoarece elita superbogată nu va ceda de bună voie privilegiile și averea. Nu se dorește deloc ca cineva să sufere cât de puțin la schimbarea sistemului, dar realitatea actuală a caracterului uman și precedentele istorice contrazic aceasta. Ulterior, ghilotina va deveni și trebuie să ajungă doar piesă de muzeu.
Într-o societate composibilocratică nu vrem răzbunare, care determină răzbunare, care determină răzbunare, la nesfârșit.
Persoana care nu acceptă rigorile societății composibilocratice are liberul arbitru de a rupe contractul social și de merge în altă societate unde crede că își va găsi locul. Dacă nu alege această soluție, ea îi poate fi impusă în ultimă instanță.
Persoanele ar putea fi trimise într-o zonă tampon, în mijlocul teritoriului, îngrădită cu acces controlat. Aici oamenii se organizează singuri și-și asigură, de asemenea, singuri traiul. Cei ce conduc țara le asigură doar securitatea din exterior și informații libere (cărți, filme etc.) cu totul neutre și cuprinzând aspectele relevante despre toate sistemele sociale existente. Cu siguranță mulți vor înțelege diferențele dintre individualism și colaborare, dintre interesul egoist individual și interesul general, dintre lupta pentru putere și căutarea cunoașterii etc. Pe parcurs, dacă acceptă contractul se întorc în obște, dacă nu, au alte două posibilități. Prima ar fi să plece în altă țară, iar a doua să rămână în zona tampon un timp limitat (de exemplu, un an). La finalul perioadei maxime va alege între a accepta contractul social sau de a pleca în altă țară.
Astfel nu-i elimininăm fizic sau psihic pe cei care nu acceptă composibilocrația, ci le oferim șansa de a analiza toate variantele posibile și apoi de a decide singuri unde vor să trăiască.
În 2-3 generații de la începerea construirii unei societăți composibilocratice educația va face minuni. Rigoare și severitate în paralel cu educație la implementare și apoi numai educație și vigilență.
Astfel, cele două atuuri ale composibilocrației sunt educația și respectarea și aplicarea legii.
TEZA Patriarhat
ANTITEZA Matriarhat
SINTEZA Meritarhat
Patriarhat
Patriarhatul reprezintă un anume tip de relații sociale, bazate pe dominația masculină și poziția de supunere, secundară a femeilor. Tatăl este capul familiei (un fel de pater familias, din dreptul privat roman), având autoritate asupra femeilor și copiilor. Patriarhat, de asemenea, se referă la un sistem de guvernare de către bărbați, precum și poziția dominantă a bărbaților în sistemele sociale sau culturale. (Wikipedia)
Patriarhatul și sclavagismul sunt concepte distincte, dar au fost interconectate în anumite contexte istorice. Patriarhatul, ca sistem social, se caracterizează prin dominația bărbaților și autoritatea tatălui în familie și în societate. Sclavagismul, pe de altă parte, este o formă de organizare socială în care anumite persoane sunt proprietatea altora și sunt forțate să muncească fără compensație sau libertate.
În istorie, patriarhatul a contribuit la crearea și menținerea sclavagismului, deoarece în societățile patriarhale, bărbații aveau puterea de a controla viața altora, inclusiv pe cea a sclavilor. Femeile, copiii și sclavii erau considerați proprietatea bărbaților, ceea ce le limita drepturile și libertățile. De asemenea, în multe societăți sclavagiste, femeile erau adesea supuse la abuzuri și exploatare de către stăpânii lor. În unele zone acestea se perpetuează și azi.
Cu toate acestea, este important de reținut că sclavagismul a existat și în societăți care nu erau strict patriarhale, iar patriarhatul nu a fost singurul factor care a dus la apariția și perpetuarea sclavagismului. Alți factori, cum ar fi războiul, cuceririle și dorința de putere economică, au jucat, de asemenea, un rol important. Acești factori sunt și ei la rândul lor favorizați preponderent tot de patriarhat,
În concluzie, deși patriarhatul și sclavagismul sunt concepte distincte, ele au fost interconectate în multe cazuri, patriarhatul contribuind la crearea și menținerea sclavagismului prin impunerea autorității masculine asupra vieții altora, inclusiv a sclavilor. O lume a dictaturii patriarhale este o lume greșită.
Matriarhat
„Ea trebuie realizată prin mijloace populiste, nu prin feminism vechi, sever, feroce, misandrist. Trebuie să fie distractiv, plin de farmec, seducător, atrăgător. Nu pot fi implicate niște tratate academice grele și dezamăgitoare și predicări moraliste. Trebuie să fie extrem de aspirațional. Trebuie să oferim o formulă pentru modul în care femeile pot deveni Zeițe. În cea mai simplă formă, aceasta va însemna că o femeie se simte încrezătoare în sine, independentă, puternică, asertivă, autonomă, capabilă să urmărească orice ambiție pe care o are, atractivă, eliberată sexual, fără teamă de bărbați și niciodată dispusă să accepte condiții mai puțin favorabile decât bărbați. O femeie ar trebui să simtă că nu are absolut niciun obstacol în calea ei. Cum reușim acest lucru? Ei bine, aveți nevoie de exemple feminine pentru a inspira femeile. Trebuie să colectăm toate poveștile zeițelor, oracolelor, preoteselor și eroinelor (și anti-eroinelor) din întreaga lume și din întreaga istorie. Trebuie să construim o narațiune despre puterea femeilor care să nu se refere la bărbați. Mai presus de toate, Dumnezeul avraamic – patriarhul suprem – trebuie exclus în totalitate.” (Illuminati)
Meritarhat
Matriarhatul propus de Illuminatti nu este o soluție completă, doar o soluție parțială, poate fi doar un element ajutător. Practic este o dictatură, o numire, o alegere - NU este meritocrație.
Acest demers ar fi un pas înapoi. Este adevărat că anterior societății omenești patriarhale a existat, foarte posibil, societatea matriarhală, o societate care, probabil, se caracteriza prin lipsa războaielor și colaborare. Dar noi trebuie să țintim spre viitor, iar viitorul trebuie construit pe seama experiențelor anterioare astfel încât să reprezinte cea mai bună lume posibilă. Ori aceasta nu poate fi decât una meritarhatică.
Ce este meritarhatul? În Composibilocrație (Ω-Meritocrație) lucrurile se vor așeza pe făgaș de la sine. Certificatul de competențe și concursul/examen vor cerne conducătorii adecvați, la orice nivel, fie ei bărbați, fie femei. Dacă o femeie este cea care merită și poate să conducă, atunci ea va conduce. Dacă un bărbat este cel care merită și poate să conducă, atunci el va conduce. Sexul nu va influența în mod direct măsurarea meritului, va fi doar o componentă a acestuia, mai mult sau mai puțin benefică individului în funcție de domeniu.
Patriarhatul reprezintă un anume tip de relații sociale, bazate pe dominația masculină și poziția de supunere, secundară a femeilor. Tatăl este capul familiei (un fel de pater familias, din dreptul privat roman), având autoritate asupra femeilor și copiilor. Patriarhat, de asemenea, se referă la un sistem de guvernare de către bărbați, precum și poziția dominantă a bărbaților în sistemele sociale sau culturale. (Wikipedia)
Patriarhatul și sclavagismul sunt concepte distincte, dar au fost interconectate în anumite contexte istorice. Patriarhatul, ca sistem social, se caracterizează prin dominația bărbaților și autoritatea tatălui în familie și în societate. Sclavagismul, pe de altă parte, este o formă de organizare socială în care anumite persoane sunt proprietatea altora și sunt forțate să muncească fără compensație sau libertate.
În istorie, patriarhatul a contribuit la crearea și menținerea sclavagismului, deoarece în societățile patriarhale, bărbații aveau puterea de a controla viața altora, inclusiv pe cea a sclavilor. Femeile, copiii și sclavii erau considerați proprietatea bărbaților, ceea ce le limita drepturile și libertățile. De asemenea, în multe societăți sclavagiste, femeile erau adesea supuse la abuzuri și exploatare de către stăpânii lor. În unele zone acestea se perpetuează și azi.
Cu toate acestea, este important de reținut că sclavagismul a existat și în societăți care nu erau strict patriarhale, iar patriarhatul nu a fost singurul factor care a dus la apariția și perpetuarea sclavagismului. Alți factori, cum ar fi războiul, cuceririle și dorința de putere economică, au jucat, de asemenea, un rol important. Acești factori sunt și ei la rândul lor favorizați preponderent tot de patriarhat,
În concluzie, deși patriarhatul și sclavagismul sunt concepte distincte, ele au fost interconectate în multe cazuri, patriarhatul contribuind la crearea și menținerea sclavagismului prin impunerea autorității masculine asupra vieții altora, inclusiv a sclavilor. O lume a dictaturii patriarhale este o lume greșită.
Matriarhat
„Ea trebuie realizată prin mijloace populiste, nu prin feminism vechi, sever, feroce, misandrist. Trebuie să fie distractiv, plin de farmec, seducător, atrăgător. Nu pot fi implicate niște tratate academice grele și dezamăgitoare și predicări moraliste. Trebuie să fie extrem de aspirațional. Trebuie să oferim o formulă pentru modul în care femeile pot deveni Zeițe. În cea mai simplă formă, aceasta va însemna că o femeie se simte încrezătoare în sine, independentă, puternică, asertivă, autonomă, capabilă să urmărească orice ambiție pe care o are, atractivă, eliberată sexual, fără teamă de bărbați și niciodată dispusă să accepte condiții mai puțin favorabile decât bărbați. O femeie ar trebui să simtă că nu are absolut niciun obstacol în calea ei. Cum reușim acest lucru? Ei bine, aveți nevoie de exemple feminine pentru a inspira femeile. Trebuie să colectăm toate poveștile zeițelor, oracolelor, preoteselor și eroinelor (și anti-eroinelor) din întreaga lume și din întreaga istorie. Trebuie să construim o narațiune despre puterea femeilor care să nu se refere la bărbați. Mai presus de toate, Dumnezeul avraamic – patriarhul suprem – trebuie exclus în totalitate.” (Illuminati)
Meritarhat
Matriarhatul propus de Illuminatti nu este o soluție completă, doar o soluție parțială, poate fi doar un element ajutător. Practic este o dictatură, o numire, o alegere - NU este meritocrație.
Acest demers ar fi un pas înapoi. Este adevărat că anterior societății omenești patriarhale a existat, foarte posibil, societatea matriarhală, o societate care, probabil, se caracteriza prin lipsa războaielor și colaborare. Dar noi trebuie să țintim spre viitor, iar viitorul trebuie construit pe seama experiențelor anterioare astfel încât să reprezinte cea mai bună lume posibilă. Ori aceasta nu poate fi decât una meritarhatică.
Ce este meritarhatul? În Composibilocrație (Ω-Meritocrație) lucrurile se vor așeza pe făgaș de la sine. Certificatul de competențe și concursul/examen vor cerne conducătorii adecvați, la orice nivel, fie ei bărbați, fie femei. Dacă o femeie este cea care merită și poate să conducă, atunci ea va conduce. Dacă un bărbat este cel care merită și poate să conducă, atunci el va conduce. Sexul nu va influența în mod direct măsurarea meritului, va fi doar o componentă a acestuia, mai mult sau mai puțin benefică individului în funcție de domeniu.
TEZA Religie - Zeii Yahve și Mammon
ANTITEZA O nouă religie - Matematica ontologică
SINTEZA Comunitatea de Oameni Logos
Religie - Zeii Yahve și Mammon
Principalele trei religii mondiale, ce-i proslăvesc pe Iehova, Allah sau Hristos, alături de multitudinea de alte religii și secte, precum și de filosofiile orientale, toate împreună cu puterea dată de bogăție sunt pârghiile prin care omenirea este condusă de o elită egoistă. Simbolic toate acestea sunt reprezentate de Zeii Yahve și Mammon.
Yahweh (în ebraică יהוה și transliterat de obicei prin Iahwe sau, în versiunea mai veche, Iehova; Tetragrammaton τετραγράμματον în greacă, în traducere (cuvânt) cu patru litere) este numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică. (Wikipedia)
Religia este pentru Vechea Ordine Mondială unul din principalele mijloace pe care îl folosește pentru a înșela sistematic umanitatea și a-și menține puterea pe termen nelimitat. Religia tradițională este un mijloc de a lega oamenii de propria lor sclavie. Prin religie, lumea a fost cufundată în război, oroare, violență, tortură, extremism, fanatism, persecuție, război sfânt, jihad, atentate sinucigașe cu bombă, inchiziții și arderi de vrăjitoare fără sfârșit etc.
Este evident pentru oricine are ochi să vadă că religiile sunt cauza depravării umane. Deși au eșuat în mod lamentabil în scopul declarat de a construi o lume bună, au reușit în schimb, în mod spectaculos să creeze o lume rea.
Mamona, Mamon sau Mammon este un termen care provine din greacă. Grecii antici aveau mulți zei pentru fiecare lucru sau stare în parte. Unul dintre acești zei era Mamona, care era responsabil cu lăcomia de bani, goana nebună după lucruri materiale și posesiuni. (Wikipedia)
În prezent Mamona l-a înlocuit în mare măsură pe Yahwe ca adevăratul Dumnezeu. Băncile sunt sinagogile lui Mamona. Wall Street este al Treilea Templu. Banii sunt noul Chivot al Legământului. Acest lucru este valabil pentru toți cei puțini care domină restul lumii.
Mamoniții sunt peste tot. Nu a existat niciodată o religie mai puternică în istorie. OWO au dovedit că banii pot cumpăra sufletul lumii și pot controla fiecare aspect al acestei planete. Cicero a spus: „Nu există fortăreață atât de puternică încât banii să nu o poată cuceri.” OWO au cucerit fiecare fortăreață exact în acest fel. „Rezistența este zadarnică”, se laudă ei în timp ce își flutură sacii cu aur. (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
O nouă religie - Matematica ontologică
Matematica ontologică se ocupă cu mutarea religiei din Mythos în Logos, din cărți religioase în cărți matematice. Matematica ontologică susține o viziune asupra lumii complet religioasă și spirituală deoarece este predicată cu ajutorul unor sisteme matematice autonome, indestructibile și nemuritoare, numite monade. Acestea nu sunt altceva decât ceea ce oamenii religioși numesc „suflete”. Ei au o formulă matematică exactă ce poate fi introdusă direct în ecuațiile mecanicii cuantice. Pentru prima dată, mintea și religia pot coexista în știință - prin analiza matematică pură. (Cum să creezi Universul)
Nu există nici un Dumnezeu, nici un Creator. „Dumnezeu” este pur și simplu o interpretare greșită antropomorfică a matematicii. Matematica este cea care este omnipotentă, omniscientă, omniprezentă, perfectă, indestructibilă, eternă, necesară, fără cusur, infailibilă, absolută, imuabilă și sursa tuturor lucrurilor. „Dumnezeu” este pur și simplu matematica văzută ca o persoană cu care tipurile sentimentale umane își pot imagina că au o legătură. Dar, de fapt, nu poți avea o astfel de relație cu „Dumnezeu” (Matematică). Pe de altă parte, rațiunea și logica îți pot oferi o înțelegere de 100% a lui „Dumnezeu” (Matematică), și odată ce controlezi pe deplin înțelegerea în Dumnezeu, atunci tu însuți poți deveni Dumnezeu! (Cum să creezi Universul)
Religiile care infantilizează oamenii ar trebui declarate ilegale. Evreii, musulmanii și creștinii sunt oameni retardați care pur și simplu nu au crescut niciodată și nu au devenit niciodată adulți raționali care își asumă responsabilitatea pentru propriile vieți, bazându-se pe ei înșiși mai degrabă decât pe părintele lor cosmic - Dumnezeu. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Titanomahia a fost războiul divin dintre titani (zeii vechi) și olimpieni (zeii noi). Avem nevoie de o nouă Titanomahie în care vechii zei ai Mythos (în special Avraamismul) sunt doborâti și înlocuiți cu noii zei ai Logosului. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Illuminati vor să schimbe lumea folosind tot armele Vechii Ordini Mondiale: Nu ne vom angaja într-o dezbatere rațională cu masele (o întreprindere ridicolă, inutilă). Pur și simplu le vom oferi un nou mit care îi dă putere mai mult decât o fac cele actuale. O vor îmbrățișa emoțional, nu rațional. O vor adopta pentru că îi face să se simtă mai bine cu ei înșiși. Dacă vrem o societate bazată pe adevăr, trebuie să fim consecvenți. Orice abatere poate însemna sfârșitul.
Comunitatea de Oameni Logos
O lume mediocră (puțin spus) are nevoie de credință, deci de religie. Religia, de orice tip ar fi ea, are un singur rol, de a-i aduce pe adepți la același numitor comun, anti meritocratic și anti dezvoltare personală. În schimb, o lume formată din înțelepți, genii și oameni cu inteligență ridicată, într-o pondere din ce în ce mai mare, nu mai are nevoie de credință, ci de cunoaștere, deci nu-i mai este de folos nici un fel de religie. Pe plan propagandistic, pe mediocri și sub-mediocri „îi duci cu zăhărelul” (Zeii YAHVE și MAMMON), dar pe genii îi poți atrage doar cu cea mai înaltă cunoaștere. În concluzie, oamenii Logos nu au nevoie deloc de religie.
Matematica ontologică, noua religie propusă de Illuminati, nu este o religie, este adevărul, matrița vieții, combustibilul rațiunii. Matematica nu minte niciodată. Cu ajutorul matematicii ontologice se asigură stabilirea țintei pentru fiecare individ (Să devină ZEU), se asigură instrumentele necesare pentru ajungerea la țintă (Cunoașterea) și, de asemenea, se asigură mediul propice pentru folosirea acestor instrumente pe parcursul fiecăruia spre țintă (Societatea Composibilocratică).
Illuminati bagatelizează și ignoră Estul Europei și Ortodoxismul! Nu că ar fi ceva extraordinar 100% în această religie, dar există culturi, tradiții și experiențe importante pentru omenire.
Credința nu contează deloc în iluminism (World, Underworld, Overworld, Dreamworld). Atunci de ce se caută altă religie cu altă credință?
Dacă facem o analogie cu experimentul cu maimuțe, religia actuală reprezinta apa cu care s-a stropit inițial maimuța îndrăzneață, inducând prin frică supunerea celor mulți generație după generație. Noua religie Illuminati vrea să inducă frica pentru ca oamenii să fie supuși? Nu aceasta dorește Illuminati, pentru a ajunge Abraxas pe calea devenirii, oamenii au nevoie de cunoaștere, iar aceasta nu se obține prin frică, ci prin educație. Statul composibilocratic are obligația de a sigura oportunități egale pentru toți copiii și religia este doar istorie.
Illuminati apun: „Religia trebuie să fie politeistă și nu monoteistă”. Dar, oamenii Logos nu au nevoie de religie. În Composibilocrație nu va exista religie decât în cărțile de istorie. Societatea umană va fi „SINETEISTĂ”, fiecare va crede doar într-un singur Zeu, dar absolut toți Zeii vor fi diferiți, deoarece Zeul fiecăruia este chiar el însuși. Zeul fiecărui individ este chiar ținta devenirii fiecăruia, Abraxas. Sineteismul nu are caracteristic egoismul, ci doar altruismul. La final, omenirea va forma o comunitate de Zei.
În condițiile în care toată lumea trebuie să-și dedice viața unui lucru, composibilocrația propune și sprijină dedicarea vieții către propria devenire, permanenta dezvoltare până la atingerea fazei maxime, ZEU. Desigur că parcursul devenirii, nu este ușor, este nevoie de efortul individual și colectiv focusat exclusiv spre dezvoltarea personală a fiecărui membru al societății Composibilocratice.
Universul este „Creatio ex materia”, o creație din materie preexistentă, eternă, dar și din minte, aflate într-un minunat dualism cosmic perpetuu, într-un permanent ciclu, o succesiune repetabilă de nașteri, dezvoltări și moarte, ce are ca scop acumularea de evoluție a vieții (deveniri).
Avem nevoie de valori sacre, de o cauză comună nobilă, mai mare decât noi toți. Această cauză este perfecțiunea umanității și construirea raiului pe Pământ. Vom fi propriii noștri Zei și nu vom căuta alți Zei. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld) Da, toate aceste aspecte au o singură rezolvare, COMPOSIBILOCRAȚIA.
Principalele trei religii mondiale, ce-i proslăvesc pe Iehova, Allah sau Hristos, alături de multitudinea de alte religii și secte, precum și de filosofiile orientale, toate împreună cu puterea dată de bogăție sunt pârghiile prin care omenirea este condusă de o elită egoistă. Simbolic toate acestea sunt reprezentate de Zeii Yahve și Mammon.
Yahweh (în ebraică יהוה și transliterat de obicei prin Iahwe sau, în versiunea mai veche, Iehova; Tetragrammaton τετραγράμματον în greacă, în traducere (cuvânt) cu patru litere) este numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică. (Wikipedia)
Religia este pentru Vechea Ordine Mondială unul din principalele mijloace pe care îl folosește pentru a înșela sistematic umanitatea și a-și menține puterea pe termen nelimitat. Religia tradițională este un mijloc de a lega oamenii de propria lor sclavie. Prin religie, lumea a fost cufundată în război, oroare, violență, tortură, extremism, fanatism, persecuție, război sfânt, jihad, atentate sinucigașe cu bombă, inchiziții și arderi de vrăjitoare fără sfârșit etc.
Este evident pentru oricine are ochi să vadă că religiile sunt cauza depravării umane. Deși au eșuat în mod lamentabil în scopul declarat de a construi o lume bună, au reușit în schimb, în mod spectaculos să creeze o lume rea.
Mamona, Mamon sau Mammon este un termen care provine din greacă. Grecii antici aveau mulți zei pentru fiecare lucru sau stare în parte. Unul dintre acești zei era Mamona, care era responsabil cu lăcomia de bani, goana nebună după lucruri materiale și posesiuni. (Wikipedia)
În prezent Mamona l-a înlocuit în mare măsură pe Yahwe ca adevăratul Dumnezeu. Băncile sunt sinagogile lui Mamona. Wall Street este al Treilea Templu. Banii sunt noul Chivot al Legământului. Acest lucru este valabil pentru toți cei puțini care domină restul lumii.
Mamoniții sunt peste tot. Nu a existat niciodată o religie mai puternică în istorie. OWO au dovedit că banii pot cumpăra sufletul lumii și pot controla fiecare aspect al acestei planete. Cicero a spus: „Nu există fortăreață atât de puternică încât banii să nu o poată cuceri.” OWO au cucerit fiecare fortăreață exact în acest fel. „Rezistența este zadarnică”, se laudă ei în timp ce își flutură sacii cu aur. (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
O nouă religie - Matematica ontologică
Matematica ontologică se ocupă cu mutarea religiei din Mythos în Logos, din cărți religioase în cărți matematice. Matematica ontologică susține o viziune asupra lumii complet religioasă și spirituală deoarece este predicată cu ajutorul unor sisteme matematice autonome, indestructibile și nemuritoare, numite monade. Acestea nu sunt altceva decât ceea ce oamenii religioși numesc „suflete”. Ei au o formulă matematică exactă ce poate fi introdusă direct în ecuațiile mecanicii cuantice. Pentru prima dată, mintea și religia pot coexista în știință - prin analiza matematică pură. (Cum să creezi Universul)
Nu există nici un Dumnezeu, nici un Creator. „Dumnezeu” este pur și simplu o interpretare greșită antropomorfică a matematicii. Matematica este cea care este omnipotentă, omniscientă, omniprezentă, perfectă, indestructibilă, eternă, necesară, fără cusur, infailibilă, absolută, imuabilă și sursa tuturor lucrurilor. „Dumnezeu” este pur și simplu matematica văzută ca o persoană cu care tipurile sentimentale umane își pot imagina că au o legătură. Dar, de fapt, nu poți avea o astfel de relație cu „Dumnezeu” (Matematică). Pe de altă parte, rațiunea și logica îți pot oferi o înțelegere de 100% a lui „Dumnezeu” (Matematică), și odată ce controlezi pe deplin înțelegerea în Dumnezeu, atunci tu însuți poți deveni Dumnezeu! (Cum să creezi Universul)
Religiile care infantilizează oamenii ar trebui declarate ilegale. Evreii, musulmanii și creștinii sunt oameni retardați care pur și simplu nu au crescut niciodată și nu au devenit niciodată adulți raționali care își asumă responsabilitatea pentru propriile vieți, bazându-se pe ei înșiși mai degrabă decât pe părintele lor cosmic - Dumnezeu. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Titanomahia a fost războiul divin dintre titani (zeii vechi) și olimpieni (zeii noi). Avem nevoie de o nouă Titanomahie în care vechii zei ai Mythos (în special Avraamismul) sunt doborâti și înlocuiți cu noii zei ai Logosului. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld)
Illuminati vor să schimbe lumea folosind tot armele Vechii Ordini Mondiale: Nu ne vom angaja într-o dezbatere rațională cu masele (o întreprindere ridicolă, inutilă). Pur și simplu le vom oferi un nou mit care îi dă putere mai mult decât o fac cele actuale. O vor îmbrățișa emoțional, nu rațional. O vor adopta pentru că îi face să se simtă mai bine cu ei înșiși. Dacă vrem o societate bazată pe adevăr, trebuie să fim consecvenți. Orice abatere poate însemna sfârșitul.
Comunitatea de Oameni Logos
O lume mediocră (puțin spus) are nevoie de credință, deci de religie. Religia, de orice tip ar fi ea, are un singur rol, de a-i aduce pe adepți la același numitor comun, anti meritocratic și anti dezvoltare personală. În schimb, o lume formată din înțelepți, genii și oameni cu inteligență ridicată, într-o pondere din ce în ce mai mare, nu mai are nevoie de credință, ci de cunoaștere, deci nu-i mai este de folos nici un fel de religie. Pe plan propagandistic, pe mediocri și sub-mediocri „îi duci cu zăhărelul” (Zeii YAHVE și MAMMON), dar pe genii îi poți atrage doar cu cea mai înaltă cunoaștere. În concluzie, oamenii Logos nu au nevoie deloc de religie.
Matematica ontologică, noua religie propusă de Illuminati, nu este o religie, este adevărul, matrița vieții, combustibilul rațiunii. Matematica nu minte niciodată. Cu ajutorul matematicii ontologice se asigură stabilirea țintei pentru fiecare individ (Să devină ZEU), se asigură instrumentele necesare pentru ajungerea la țintă (Cunoașterea) și, de asemenea, se asigură mediul propice pentru folosirea acestor instrumente pe parcursul fiecăruia spre țintă (Societatea Composibilocratică).
Illuminati bagatelizează și ignoră Estul Europei și Ortodoxismul! Nu că ar fi ceva extraordinar 100% în această religie, dar există culturi, tradiții și experiențe importante pentru omenire.
Credința nu contează deloc în iluminism (World, Underworld, Overworld, Dreamworld). Atunci de ce se caută altă religie cu altă credință?
Dacă facem o analogie cu experimentul cu maimuțe, religia actuală reprezinta apa cu care s-a stropit inițial maimuța îndrăzneață, inducând prin frică supunerea celor mulți generație după generație. Noua religie Illuminati vrea să inducă frica pentru ca oamenii să fie supuși? Nu aceasta dorește Illuminati, pentru a ajunge Abraxas pe calea devenirii, oamenii au nevoie de cunoaștere, iar aceasta nu se obține prin frică, ci prin educație. Statul composibilocratic are obligația de a sigura oportunități egale pentru toți copiii și religia este doar istorie.
Illuminati apun: „Religia trebuie să fie politeistă și nu monoteistă”. Dar, oamenii Logos nu au nevoie de religie. În Composibilocrație nu va exista religie decât în cărțile de istorie. Societatea umană va fi „SINETEISTĂ”, fiecare va crede doar într-un singur Zeu, dar absolut toți Zeii vor fi diferiți, deoarece Zeul fiecăruia este chiar el însuși. Zeul fiecărui individ este chiar ținta devenirii fiecăruia, Abraxas. Sineteismul nu are caracteristic egoismul, ci doar altruismul. La final, omenirea va forma o comunitate de Zei.
În condițiile în care toată lumea trebuie să-și dedice viața unui lucru, composibilocrația propune și sprijină dedicarea vieții către propria devenire, permanenta dezvoltare până la atingerea fazei maxime, ZEU. Desigur că parcursul devenirii, nu este ușor, este nevoie de efortul individual și colectiv focusat exclusiv spre dezvoltarea personală a fiecărui membru al societății Composibilocratice.
Universul este „Creatio ex materia”, o creație din materie preexistentă, eternă, dar și din minte, aflate într-un minunat dualism cosmic perpetuu, într-un permanent ciclu, o succesiune repetabilă de nașteri, dezvoltări și moarte, ce are ca scop acumularea de evoluție a vieții (deveniri).
Avem nevoie de valori sacre, de o cauză comună nobilă, mai mare decât noi toți. Această cauză este perfecțiunea umanității și construirea raiului pe Pământ. Vom fi propriii noștri Zei și nu vom căuta alți Zei. (World, Underworld, Overworld, Dreamworld) Da, toate aceste aspecte au o singură rezolvare, COMPOSIBILOCRAȚIA.
TEZA Capitalismul de piață liberă
ANTITEZA Capitalismul social/meritocrație
SINTEZA Composibilocrația sau Ω-Meritocrația
Capitalismul de piață liberă
Economia de piață sau piața liberă este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, care determină prețurile bunurilor și serviciilor. Principala caracteristică definitorie a economiei de piață este că deciziile de investiții, sunt în mare parte realizate prin intermediul piețelor financiare și de capital. Acest lucru este în contrast cu o economie planificată, unde investițiile și deciziile de producție sunt cuprinse într-un plan integrat de producție stabilit de către un stat sau de un alt organism care controlează factorii de producție. (Wikipedia)
De fapt, capitalismul de piață liberă este profan, nesatisfăcător, se învârte în jurul voințelor particulare și private. El este completat de religie (abrahamism) și mantra „libertății și democrației”. Este fondat pe averea privată și urmărește exclusiv binele privat.
Democrația Vechii Ordini Mondiale este însoțită de capitalismul de piață liberă ca implementare economică - conceput pentru a asigura că un număr mic de oameni controlează marea majoritate a bogăției și puterii lumii. (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
Sistemul actual a permis băncilor să dobândească atât de multă bogăție și putere încât, dacă ar da faliment, economia ar fi distrusă. Astfel capitalismului de piață liberă reprezintă instrumentul mortal al tiraniei Vechii Ordini Mondiale.
În concluzie, capitalismul de piață liberă este instrumentul prin care marea majoritate a populației lumii cedează controlul economic elitei privilegiate. Aceasta din urmă folosește acest control pentru a avea din ce în ce mai multe averi și cât mai multă putere.
Capitalismul social/Meritocrație
Iluminatti oferă o analiză a trei sisteme economice: capitalismul de piață liberă, comunismul și național-socialismul. Sistemul economic optim rezultat este un hibrid al acestor sisteme și îl numesc capitalism social, public sau meritocratic, care este subordonat cerințelor Constituției Meritocratice și nu piețelor libere (care, în mod invariabil, nu sunt libere și sunt trucate de carteluri ale bogaților). (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
Capitalismul social – sacru, profund satisfăcător, care se învârte în jurul voințelor generale și publice, promovând binele comun și Commonwealth-ul. (Illuminati)
Nu pledăm pentru sfârșitul capitalismului, ci pentru sfârșitul capitalismului care stă în afara controlului oamenilor. Nu ne opunem bogăției sau capitalismului; ne opunem bogăției excesive și capitalismului de piață liberă (Orice altceva este propagandă). În același timp Illuminati spun: Meritocrația înseamnă a oferi libertate rațională și o economie ultra-eficientă – prin urmare este cu mult superioară atât capitalismului, cât și comunismului. (Hiperumanitatea) În acest domeniu se strecoară o serie de erori fatale. Cum adică „nu ne opunem bogăției sau capitalismului”? Vrem să schimbăm sistemul, dar nu ne opunem lui! De acord că trebuie să fim bogați, dar care este marja între bogați și săraci? De ce să nu fim toți bogați? Ce înseamnă „bogăție excesivă”? Ori este bun Capitalismul, ori nu este bun!?
Capitalismul social stă în sfera controlului oamenilor care sunt de alt tip decât cei care conduc lumea azi. Acest tip de oameni sunt meritocrați aleși și responsabili. Oare sunt cu adevărat de alt tip? Diferența între alegere și numire este infinitzecimală și sistemul actual demonstrează că practic nu este nici o diferență între ele. Cine alege, pe cine? Cei ce aleg vor construi noile clanuri ce vor prelua puterea. Cel aproape „excesiv de bogat” care are merite în sfera îmbogățirii individuale mai este responsabil, mai este el altruist? Cu siguranță că nu. El va reconstrui vechiul sistem sclavagist dându-i un nume nou.
Dacă scapi de aceste elite rele, poți avea state minunate care ajută la optimizarea fiecărui cetățean. Este exact ceea ce meritocrația este concepută pentru a realiza. Având în vedere că nu a existat niciodată o meritocrație în istoria umanității, nimeni nu poate spune că va fi rău înainte de a fi încercat (Orice altceva este propagandă). Nu se poate spune că va fi rău, dar se poate afirma că paradigma poate fi îmbunătățită. De ce să nu facem lucrarea bună de la început? De ce să nu facem saltul direct la composibilocrație?
Composibilocrația sau Ω-Meritocrația
„Oamenii nu vor fi niciodată liberi până când nu vor controla economia.” Această afirmație Illuminati nu are relevanță deoarece în trecut, precum și în prezent tot oamenii controlează economia și nu sunt liberi. De fapt, o parte minusculă controlează economia și marea majoritate sunt sclavi. Corect ar fi formularea: „Omenirea în integralitatea sa nu va fi niciodată liberă până când oamenii nu vor controla economia prin conducători și specialiști ajunși pe funcții pe baza principiilor meritocratice, în interesul general.” Controlul se va putea face doar prin intermediul principiilor meritocratice.
Capitalismul social pune oamenii la conducere prin aducerea tuturor pârghiilor economiei sub controlul meritocraților economici aleși de popor, plătiți de popor și responsabili față de popor. Orice alegere poate fi subiectivă, nu poate fi 100% obiectivă. Dacă înlocuim „aleși” cu „admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență”, atunci fraza este valabilă. Composibilocrația asta presupune.
În Composibilocrație economia este condusă meritocratic exclusiv pentru binele public (interesul general), nu pentru cel privat (total sau parțial).
Prin funcționarea obștilor, în Composibilocrație nu există monopoluri de stat ca în comunism sau capitalism.
Piețele și concurența vor continua să aibă loc, cu funcții noi adaptate lumii composibilocrate, cu excepția faptului că vor fi sub control public sau obștesc, nu privat.
Economia Composibilocrată este condusă de către meritocrați admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență, responsabili și altruiști, fără monopoluri, sub controlul statului și al obștilor în interesul general.
Economia de piață sau piața liberă este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, care determină prețurile bunurilor și serviciilor. Principala caracteristică definitorie a economiei de piață este că deciziile de investiții, sunt în mare parte realizate prin intermediul piețelor financiare și de capital. Acest lucru este în contrast cu o economie planificată, unde investițiile și deciziile de producție sunt cuprinse într-un plan integrat de producție stabilit de către un stat sau de un alt organism care controlează factorii de producție. (Wikipedia)
De fapt, capitalismul de piață liberă este profan, nesatisfăcător, se învârte în jurul voințelor particulare și private. El este completat de religie (abrahamism) și mantra „libertății și democrației”. Este fondat pe averea privată și urmărește exclusiv binele privat.
Democrația Vechii Ordini Mondiale este însoțită de capitalismul de piață liberă ca implementare economică - conceput pentru a asigura că un număr mic de oameni controlează marea majoritate a bogăției și puterii lumii. (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
Sistemul actual a permis băncilor să dobândească atât de multă bogăție și putere încât, dacă ar da faliment, economia ar fi distrusă. Astfel capitalismului de piață liberă reprezintă instrumentul mortal al tiraniei Vechii Ordini Mondiale.
În concluzie, capitalismul de piață liberă este instrumentul prin care marea majoritate a populației lumii cedează controlul economic elitei privilegiate. Aceasta din urmă folosește acest control pentru a avea din ce în ce mai multe averi și cât mai multă putere.
Capitalismul social/Meritocrație
Iluminatti oferă o analiză a trei sisteme economice: capitalismul de piață liberă, comunismul și național-socialismul. Sistemul economic optim rezultat este un hibrid al acestor sisteme și îl numesc capitalism social, public sau meritocratic, care este subordonat cerințelor Constituției Meritocratice și nu piețelor libere (care, în mod invariabil, nu sunt libere și sunt trucate de carteluri ale bogaților). (How to Become God - The Illuminati Secret Religion)
Capitalismul social – sacru, profund satisfăcător, care se învârte în jurul voințelor generale și publice, promovând binele comun și Commonwealth-ul. (Illuminati)
Nu pledăm pentru sfârșitul capitalismului, ci pentru sfârșitul capitalismului care stă în afara controlului oamenilor. Nu ne opunem bogăției sau capitalismului; ne opunem bogăției excesive și capitalismului de piață liberă (Orice altceva este propagandă). În același timp Illuminati spun: Meritocrația înseamnă a oferi libertate rațională și o economie ultra-eficientă – prin urmare este cu mult superioară atât capitalismului, cât și comunismului. (Hiperumanitatea) În acest domeniu se strecoară o serie de erori fatale. Cum adică „nu ne opunem bogăției sau capitalismului”? Vrem să schimbăm sistemul, dar nu ne opunem lui! De acord că trebuie să fim bogați, dar care este marja între bogați și săraci? De ce să nu fim toți bogați? Ce înseamnă „bogăție excesivă”? Ori este bun Capitalismul, ori nu este bun!?
Capitalismul social stă în sfera controlului oamenilor care sunt de alt tip decât cei care conduc lumea azi. Acest tip de oameni sunt meritocrați aleși și responsabili. Oare sunt cu adevărat de alt tip? Diferența între alegere și numire este infinitzecimală și sistemul actual demonstrează că practic nu este nici o diferență între ele. Cine alege, pe cine? Cei ce aleg vor construi noile clanuri ce vor prelua puterea. Cel aproape „excesiv de bogat” care are merite în sfera îmbogățirii individuale mai este responsabil, mai este el altruist? Cu siguranță că nu. El va reconstrui vechiul sistem sclavagist dându-i un nume nou.
Dacă scapi de aceste elite rele, poți avea state minunate care ajută la optimizarea fiecărui cetățean. Este exact ceea ce meritocrația este concepută pentru a realiza. Având în vedere că nu a existat niciodată o meritocrație în istoria umanității, nimeni nu poate spune că va fi rău înainte de a fi încercat (Orice altceva este propagandă). Nu se poate spune că va fi rău, dar se poate afirma că paradigma poate fi îmbunătățită. De ce să nu facem lucrarea bună de la început? De ce să nu facem saltul direct la composibilocrație?
Composibilocrația sau Ω-Meritocrația
„Oamenii nu vor fi niciodată liberi până când nu vor controla economia.” Această afirmație Illuminati nu are relevanță deoarece în trecut, precum și în prezent tot oamenii controlează economia și nu sunt liberi. De fapt, o parte minusculă controlează economia și marea majoritate sunt sclavi. Corect ar fi formularea: „Omenirea în integralitatea sa nu va fi niciodată liberă până când oamenii nu vor controla economia prin conducători și specialiști ajunși pe funcții pe baza principiilor meritocratice, în interesul general.” Controlul se va putea face doar prin intermediul principiilor meritocratice.
Capitalismul social pune oamenii la conducere prin aducerea tuturor pârghiilor economiei sub controlul meritocraților economici aleși de popor, plătiți de popor și responsabili față de popor. Orice alegere poate fi subiectivă, nu poate fi 100% obiectivă. Dacă înlocuim „aleși” cu „admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență”, atunci fraza este valabilă. Composibilocrația asta presupune.
În Composibilocrație economia este condusă meritocratic exclusiv pentru binele public (interesul general), nu pentru cel privat (total sau parțial).
Prin funcționarea obștilor, în Composibilocrație nu există monopoluri de stat ca în comunism sau capitalism.
Piețele și concurența vor continua să aibă loc, cu funcții noi adaptate lumii composibilocrate, cu excepția faptului că vor fi sub control public sau obștesc, nu privat.
Economia Composibilocrată este condusă de către meritocrați admiși pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență, responsabili și altruiști, fără monopoluri, sub controlul statului și al obștilor în interesul general.
CAPITOLUL 2. CENTRALIZATOR
Parcurgând aceste etape ale analizei comparative pe baza dialecticii hegeliene a sitemelor sociale existente și propuse omenirii, au rezultat o serie de elemente caracteristice, reprezentative. Principalele elemente caracteristice ale acestor sisteme sociale conform dialecticii hegeliene sunt următoarele:
TEZA - capitalism de piață liberă;
ANTITEZA - capitalism social/meritocrație;
SINTEZA - composibilocrație sau ω-meritocrație,
și sunt prezentate centralizat în tabelul următor.
TEZA - capitalism de piață liberă;
ANTITEZA - capitalism social/meritocrație;
SINTEZA - composibilocrație sau ω-meritocrație,
și sunt prezentate centralizat în tabelul următor.
Principalele elemente caracteristice ale dialecticii: teza - capitalism de piață liberă, antiteza - capitalism social și sinteza - composibilocrație
|
Nr. crt. |
CAPITALISM
DE PIAȚĂ LIBERĂ |
CAPITALISM SOCIAL |
COMPOSIBILOCRAȚIE |
|
1 |
Controlul privat mai degrabă decât public al
infrastructurii economice. |
Controlul public mai degrabă decât privat al
infrastructurii economice. |
Controlul exclusiv al statului „puternic” și al
obștii asupra infrastructurii economice. |
|
2 |
Corporatocrația la scară largă care operează direct
sau indirect, transparent sau netransparent în cadrul infrastructurii
publice. |
Capitalismul privat, la scară mică, care operează în
cadrul infrastructurii publice. |
Statul și obștea operează în cadrul acestei
infrastructuri publice, fiecare având nivelul caracteristic de competență. |
|
3 |
Corporatocrația la scară largă, mai degrabă decât
capitalismul la scară mică. |
Capitalismul la scară mică, mai degrabă decât
corporatocrația la scară largă. |
Obștea operează în cadrul acestei infrastructuri
publice în mod exclusiv. |
|
4 |
Educație de elită pentru cei foarte bogați. Ceilalți
să fie educați suficient încât să devină sclavi eficienți. |
Educație de elită pentru toți. Fiecare să fie un
expert în domeniul ales. |
Scopul educației este atingerea potențialului cu
care s-a născut fiecare. |
|
5 |
Mulți să aibă o „slujbă” (ceea ce plătește
facturile) mai degrabă decât „muncă” (ceea ce iubește). |
Toată lumea să facă „muncă” (ceea ce iubește) mai
degrabă decât o „slujbă” (ceea ce plătește facturile). |
Toată lumea să facă „muncă” (ceea ce iubește și face
bine). |
|
6 |
Economia este condusă de piața liberă, „mâna
invizibilă” neplanificată și irațională, care, de fapt, este formată din cei
1% care domină și controlează economic și politic lumea. |
Economia să fie condusă ca armata, adică sub
controlul statului (poporului), cu funcționari publici aleși, responsabili,
meritocrați, care pot fi concediați fără compensație pentru performanță
slabă. |
Economia să fie condusă de către meritocrați admiși
pe funcții pe bază de concursuri, examene și Certificate de competență.
Transparență, disciplină „militară” și responsabilitate. |
|
7 |
Moștenire ereditară. Proprietate permanentă,
dinastică a activelor. |
Impozit de succesiune 100%. Fără proprietate
permanentă, dinastică a activelor. |
Folosința viageră. În exclusivitate. |
|
8 |
1% care domină și controlează economic pe ceilalți
99%. |
Sfârșitul celor 1% care domină și controlează
economic pe ceilalți 99%. |
Sfârșitul celor 1% care domină și controlează
economic pe ceilalți 99%. |
|
9 |
O societate în care cei bogați se folosesc de
moșteniri, privilegii, nepotism, cronism și corupție pentru a deveni și mai
bogați. |
Sfârșitul oricărei moșteniri, privilegii, nepotism,
cronism și corupție. |
Sfârșitul oricărei moșteniri, privilegii, nepotism,
cronism și corupție. |
|
10 |
Șanse uriașe pentru cei foarte bogați, șanse aproape
de zero pentru ceilalți. |
Egalitate de șanse absolută pentru toți. |
Oportunități egale pentru toți copiii. |
Aici se încheie această etapă a jocului de mărgele de sticlă, etapă în care s-au prezentat o serie de dezvoltări teoretice pe baza dialecticii hegeliene. Cu ajutorul acestora s-a reușit creionarea unei societăți omenești situată mai aproape de punctul Ω.
CAPITOLUL 3. CONCLUZII
Omenirea are un scop, și acela este devenirea tuturor până la statutul de ZEI, iar aceasta nu se poate realiza decât în cea mai bună lume posibilă, COMPOSIBILOCRAȚIA.
Composibilocrația este o lume ce are cel mai înalt grad de perfecțiune, fiind creată de oameni raționali (ZEI), pentru oameni raționali (ZEI). Într-o Composibilocrație meritul este pus exclusiv în slujba obținerii celei mai bune lumi posibile, a interesului general, nu pentru sine, familie sau grup.
Pe baza principiului că orice este perfectibil, Illuminati ne-a furnizat Meritocrația Iluministă, Mișcarea Dacia a completat-o, Gheorghe Geovani Țeavă a adus importante perfecționări prin Meritocrația Comunitarianistă Iluministă, iar Composibilocrația propune o țintă ce, în prezent, poate fi candidată la a fi punctul Omega al dezvoltării umane. Composibilocrația poate fi, astfel, definită ca fiind SOLUȚIA FINALĂ a omenirii, ce rezolvă problema paradigmei actuale Stăpân - Sclav și asigură oportunități egale tuturor copiilor pentru a deveni maxim composibil ZEI într-o COMUNITATE DE ZEI. Până la finalul acestui ciclu al Universului, probabil va urma cândva ceva mai bun, ceva ce nu poate fi „văzut” rațional și intuitiv de către noi astăzi.
Conform celor prezentate în acest material și pe baza a ce se poate intui în mod rațional până azi, COMPOSIBILOCRAȚIA este ATRACTORUL CIUDAT sugerat de Illuminati. S-ar putea spune că universul este în strânsoarea unui Atractor, atrăgând totul spre el, maximizând și actualizând întregul potențial cosmic și creând un Punct Omega. Aceasta corespunde unei soluții speciale, optimizate, a funcției de undă matematică cosmică, ontologică, care descrie întregul univers, iar dialectica hegeliană ne conduce către ea. Acesta este întregul lor scop – să ne conducă la Absolut. (Hiperumanitatea)
Acceptând aceste amendamente, mișcarea mondială Iluministă, la care și Mișcarea Dacia este parte, își îmbunătățește șansele de reușită în demersul său de a schimba oamenii și lumea.
Composibilocrația este o lume ce are cel mai înalt grad de perfecțiune, fiind creată de oameni raționali (ZEI), pentru oameni raționali (ZEI). Într-o Composibilocrație meritul este pus exclusiv în slujba obținerii celei mai bune lumi posibile, a interesului general, nu pentru sine, familie sau grup.
Pe baza principiului că orice este perfectibil, Illuminati ne-a furnizat Meritocrația Iluministă, Mișcarea Dacia a completat-o, Gheorghe Geovani Țeavă a adus importante perfecționări prin Meritocrația Comunitarianistă Iluministă, iar Composibilocrația propune o țintă ce, în prezent, poate fi candidată la a fi punctul Omega al dezvoltării umane. Composibilocrația poate fi, astfel, definită ca fiind SOLUȚIA FINALĂ a omenirii, ce rezolvă problema paradigmei actuale Stăpân - Sclav și asigură oportunități egale tuturor copiilor pentru a deveni maxim composibil ZEI într-o COMUNITATE DE ZEI. Până la finalul acestui ciclu al Universului, probabil va urma cândva ceva mai bun, ceva ce nu poate fi „văzut” rațional și intuitiv de către noi astăzi.
Conform celor prezentate în acest material și pe baza a ce se poate intui în mod rațional până azi, COMPOSIBILOCRAȚIA este ATRACTORUL CIUDAT sugerat de Illuminati. S-ar putea spune că universul este în strânsoarea unui Atractor, atrăgând totul spre el, maximizând și actualizând întregul potențial cosmic și creând un Punct Omega. Aceasta corespunde unei soluții speciale, optimizate, a funcției de undă matematică cosmică, ontologică, care descrie întregul univers, iar dialectica hegeliană ne conduce către ea. Acesta este întregul lor scop – să ne conducă la Absolut. (Hiperumanitatea)
Acceptând aceste amendamente, mișcarea mondială Iluministă, la care și Mișcarea Dacia este parte, își îmbunătățește șansele de reușită în demersul său de a schimba oamenii și lumea.
MESAJ FINAL
Illuminati au declanșat AL DOILEA VAL AL ILUMINISMULUI și proclamă că este și ultimul. REVOLUȚIA COMPOSIBILOCRATICĂ este parte a acestui asalt al Illuminati, fiind etapa decisivă, finală. Cu siguranță nu va fi o „Revoluție de catifea”, dar orice sacrificiu merită să fie făcut pentru supraviețuirea speciei umane și evoluția umanității către Societatea de ZEI.
Atât timp cât Spiritul Speranței, Elpis, mai există, bazându-se pe curiozitate și setea de cunoaștere, Composibilocrația va deschide „Cutia opozabilă a Pandorei” care va face ca omenirea să fie inundată de tot binele ascuns în ea. Binele răspândit pe tot globul va asigura construirea noii societăți umane. Composibilocrația este societatea în care vor trăi copiii noștri, copiii copiilor noștri, copiii copiilor copiilor noștri …
Ideile schimbă lumea pentru că ideile inspiră acțiune. Acțiunea duce la schimbare. Fără idei, nu poate exista nicio schimbare. (Orice altceva este propagandă)
Subiectiv, așteptările sunt ca la o societate de tip composibilocratic să se ajungă peste cca 200 de ani. Dacă omenirea supraviețuiește până atunci. Totuși, nu este exclus ca, oricând până atunci, un eveniment declanșator aleatoriu poate grăbi Revoluția Composibilocrată. Acest tip de revoluție are ca lider IDEI, iar persoanele implicate sunt doar motorul.
Scriind acest material caut faima, dar nu personală, ci exclusiv cea a acestui material cu scopul de a promova ideile conținute. Principiul de bază este: condu, urmează sau dă-te la o parte. Personal mă voi afla într-una din următoarele situații:
- Dacă ideilor mele li se alătură o mulțime semnificativă de urmăritori și merit, îi voi conduce.
- Dacă ideilor mele li se alătură idei noi în completare și dezvoltare, vom conduce împreună dacă și cât merităm sau îi voi urmări pe inițiatori dacă merită mai mult.
- Dacă ideilor mele li se contrapun idei noi, mai avansate, îi voi urmări pe inițiatori.
- Dacă ideilor mele li se contrapun idei noi, mai avansate, dar pe care nu le înțeleg sau accept, mă voi da la o parte.
„În timp ce curajul moral este îndreptarea greșelilor, curajul creator, în schimb, este descoperirea de noi forme, noi simboluri, noi modele pe care se poate construi o nouă societate.” – Rollo May
Acest joc cu mărgele de sticlă m-a provocat să creez și să identific conexiuni inspiratoare, semnificații și perspective diferite între concepte, termeni, strategii etc. ale societății umane ce va urma. Dacă am reușit sau nu, timpul mă va valida sau invalida.
Totul sau părți din acest material pot fi preluate, dezvoltate și/sau difuzate fără nici o restricție.
Tot ce este corect în acest material aparține umanității.
Tot ce este greșit în acest material aparține exclusiv autorului.
Nu există cunoștințe 100% infailibile despre orice.
Mulțumesc lui Noco, familiei și cunoscuților că mă „suportă”!
PLAGIAȚI
MIȘCAREA DACIA:
01 Ω Nouă Lume - Oportunități egale pentru toți copiii
02 Republica Obștească Dacia (ROD) - Ghid de meritocrație iluministă practică
03 Adevărul despre Illuminati - Al doilea val al Iluminsmului, și ultimul
GHEORGHE GEOVANI ȚEAVĂ:
01 CORONA TSUNAMI Cartea Albastră
02 PICĂTURA CHINEZEASCĂ - A venit timpul pentru REPUBLICA OBȘTEASCĂ DACIA
03 Comunitarianismul Meritocratic Iluminist vs. COHOAX
ILLUMINATI:
00 How to Become God - The Illuminati Secret Religion
The God Series:
01 The God Game
02 The God Factory
03 The Last Man Who Knew Everything
04 Hyperreality
05 The God Blunder
06 The God Equation
07 The God Secret
08 Hyperreason
09 The Noosphere
10 The Omega Point
11 HyperHumanity
12 All the Rest is Propaganda
13 World, Overworld, Underworld, Dreamworld
14 The Mathematical Universe
15 The Mathmos
16 Richard Dawkins The Pope of Unreason
17 Free Will and Will to Power
18 Why Math Must Replace Science
19 Mind and Life Form and Content
20 Magic Matter and Qualia
21 Causation and the Principle of Sufficient Reason
22 The Sam Harris Delusion
23 Black Holes Are Souls
24 The Science of Monads
25 Transcendental Mathematics
26 The Forbidden History of Science
27 Psychophysics
28 The War of the Ghosts and Machines
29 Godel Versus Wittgenstein
30 The Holographic Soul
31 Science's War On Reason
32 How to Create the Universe
The Political Series:
01 The Meritocracy Party
02 Crapitalism
[1] Borcea, Stefan, De ce au fost considerate obştile săteşti „cea mai strălucită formă de democraţie“. Cum funcţionau şi ce beneficii aduceau, disponibil online la http://adevarul.ro/locale/focsani/de-fost-considerate-obstile-satesti-cea-mai-stralucita-forma-democratie-functionau-beneficii-aduceau-1_56c1b0035ab6550cb8d29ac7/index.html
[2] Borcea, Stefan, De ce au fost considerate obştile săteşti „cea mai strălucită formă de democraţie“. Cum funcţionau şi ce beneficii aduceau, disponibil online la
http://adevarul.ro/locale/focsani/de-fost-considerate-obstile-satesti-cea-mai-stralucita-forma-democratie-functionau-beneficii-aduceau-1_56c1b0035ab6550cb8d29ac7/index.html
[3] Baciu, George, Despre obştea sătească, disponibil online la http://confluente.ro/Despre_obstea_sateasca.html
[4] Baciu, George, Despre obştea sătească, disponibil online la http://confluente.ro/Despre_obstea_sateasca.html
[5] Bolocan, Ştefan, Din prelegerile profesoarei Daniela Buga, Chişinău 2009., disponibil online la https://stefanbolocan.wordpress.com/2010/06/27/obstea-sateasca-la-romani/
[6] Organizarea obștei sătești. Normele de conduită ale obștei sptești în perioada cuprinsă între secolele IV și VIII e. n. disponibil online la http://www.stiucum.com/drept/istoria-dreptului/Organizarea-obstei-satesti-nor44146.php
[7] Organizarea obștei sătești. Normele de conduită ale obștei sptești în perioada cuprinsă între secolele IV și VIII e. n. disponibil online la http://www.stiucum.com/drept/istoria-dreptului/Organizarea-obstei-satesti-nor44146.php
[8] Organizarea obștei sătești. Normele de conduită ale obștei sptești în perioada cuprinsă între secolele IV și VIII e. n. disponibil online la http://www.stiucum.com/drept/istoria-dreptului/Organizarea-obstei-satesti-nor44146.php
[9] Baciu, George, Despre obştea sătească, disponibil online la http://confluente.ro/Despre_obstea_sateasca.html
Marius, DUMITRESCU. Psihanaliza aplicată în filosofie şi artă. Editura Sedcom Libris. Iași, 2014
Delia-Ana ŞERBESCU. Principiul convenienţei în sistemul filosofic Leibnizian. Analele Universităţii Spiru Haret. Studii de Filosofie. Nr. 5, 2003. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti, 2004.
Dumitrescu, Marius, Psihanaliza aplicată în filosofie şi artă, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2019.
Principiul convenienţei în sistemul filosofic Leibnizian.
